Sistemul energetic din România se confruntă cu o problemă structurală majoră, în care capacitatea de producție de energie crește într-un ritm mai accelerat decât dezvoltarea consumului capabil să o absoarbă. Conform unui raport de analiză publicat de TDP Partners, riscul nu provine din lipsa electricității, ci din incapacitatea economiei de a utiliza energia atunci când aceasta este disponibilă în exces. Această situație poate duce la o criză de consum înainte de apariția unei crize de producție.
Analiza evidențiază două riscuri care pot coexista în același sistem, impunând răspunsuri diferite de la autorități și investitori. În timp ce deficitul de capacitate devine vizibil prin creșterea importurilor și a vârfurilor de preț, excedentul de producție acționează mai discret, prin reducerea veniturilor producătorilor. Acest fenomen erodează argumentele economice pentru dezvoltarea unor noi capacități, afectând bancabilitatea proiectelor de energie pe termen lung.
Datele de funcționare arată variații extreme între intervalele de prânz și seară. La începutul verii anului 2026, România a înregistrat excente de peste 1,6 GWh în 15 intervale orare distincte, în timp ce în luna mai excedentul a depășit 700 MWh într-un singur interval. În contrast, la orele de vârf de seară, după dispariția producției solare, sistemul ajunge să importe cantități masive, precum în exemplul de 3 august 2026, când importul a fost de 1.994 MW.
Deși capacitatea de stocare în baterii este estimată să crească de la 3.400 MWh la sfârșitul lui 2026 la peste 11.000 MWh în 2030, tehnologia nu poate acoperi toate deficitele. Bateriile pot muta energia între ore, dar nu pot compensa economic perioadele îndelungate de producție regenerabilă redusă. Din acest motiv, autorii subliniază că capacitățile ferme, în special centralele pe gaz și interconexiunile transfrontaliere, vor rămâne indispensabile pentru securitatea energetică.
Pentru a evita exportul de energie la prețuri mici, raportul propune diversificarea formelor de consum. Energia ieftină poate fi utilizată pentru mobilitate electrică, pompe de căldură, centre de date sau agricultură în medii controlate. Serele, irigațiile și depozitele frigorifice reprezintă mecanisme prin care surplusul electric poate fi transformat în valoare economică locală, în loc de a fi pierdut prin exportul la prețuri reduse.
Evoluția pieței de energie este influențată de mecanisme precum contractele pentru diferență (CfD), care au atribuit aproximativ 4.200 MW de capacitate eoliană și fotovoltaică. Totodată, se estimează că procesul de maturizare administrativă va reduce volumul proiectelor fără capital în anii 2027 și 2028. Această tranziție către un sistem cu mai multe surse regenerabile și stocare impune o gestionare atentă a cererii pentru a menține stabilitatea sistemului.
