România se confruntă cu o discrepanță semnificativă între obiectivele asumate prin Strategia Națională a Hidrogenului și stadiul actual al proiectelor de pe teren. Deși ținta pentru anul 2030 prevede o producție anuală de 153.000 de tone de hidrogen regenerabil și instalarea a peste 2.100 MW de electrolizoare, sectorul se află încă în fază incipientă. În prezent, proiectele mature din țară însumează doar câteva zeci de MW, ceea ce indică un punct de plecare aproape de zero față de volumele vizate.
În prezent, pe plan național, există doar patru inițiative considerate mature pentru dezvoltarea economiei hidrogenului. Acestea includ două investiții ale unei rafinării mari prin electrolizoare de 20 MW și 25-35 MW, cu finalizare estimată în august 2026, un electrolizor comercial de 7,5 MW dezvoltat de un investitor privat, proiectul de mobilitate din Cluj-Napoca și testele de rețea ale unui operator de distribuție. Proiectul din Cluj-Napoca, cu o investiție de peste 130 de milioane de lei, va avea o capacitate de 1.024 kg de hidrogen pe zi și va alimenta 25 de autobuze.
Dezvoltarea acestui sector este îngreunată de un cadru de reglementare încă incomplet și de costurile ridicate de producție. Standardele tehnice pentru calitatea hidrogenului și regulamentul pentru garanțiile de origine sunt încă în proces de elaborare, ceea ce limitează predictibilitatea pentru investitorii privați. În prezent, costul hidrogenului verde în România este estimat între 6,50 și 6,75 euro pe kilogram, o sumă mult mai mare decât prețul de 1-2 euro pe kilogram pentru hidrogenul „gri” obținut din gaze naturale.
Infrastructura de transport reprezintă un alt pilon critic pentru transformarea României într-un hub regional. Transgaz a demarat planificarea unor coridoare dedicate transportului pur de hidrogen, pe rute precum Giurgiu – Podișor – Bibești – Jupa – Nădlac, spre Ungaria, și pe ruta Marea Neagră – Podișor. Deși rețeaua de distribuție actuală poate prelua un amestec de până la 20% hidrogen fără investiții majore, transportul la scară industrială va necesita conducte noi și dedicate pentru a asigura fluxul către consumatori.
Potențialul de atragere a investițiilor rămâne ridicat, România fiind considerată al patrulea stat european cu potențial în acest domeniu, după Olanda, Spania și Germania. Un studiu Hydrogen Europe estimează că țara ar putea atrage 775 de milioane de euro în unități de electroliză cu o capacitate de 1.500 MW. Totuși, pentru a atinge aceste niveluri, este necesară finalizarea rapidă a normelor de aplicare pentru Legea 237/2023 și implementarea unor mecanisme de sprijin, precum Contractele pentru Diferență.
Contextul energetic actual este marcat de o scădere a producției din surse stabile, ceea ce complică alocarea energiei necesare pentru electroliză. În ciuda disponibilității unor instrumente financiare europene, precum Fondul pentru Modernizare care dispune de aproximativ 815 milioane de euro, lipsa unor reguli clare de joc rămâne principalul obstacol. Fără un cadru legislativ secundar finalizat, obiectivele de la 2030 ar putea fi atinse doar la jumătatea drumului.
