Dependența Uniunii Europene de producătorii chinezi pentru aprovizionarea cu penicilină a atins un nivel critic, în contextul în care China furnizează acum 86% din importurile europene de acest antibiotic și derivați. Această evoluție reflectă o schimbare structurală în lanțurile de aprovizionare, în timp ce capacitatea de export a Europei a scăzut drastic față de începutul anilor 2000. Situația pune sub semnul întrebării securitatea medicală a continentului în fața concurenței asiatice.
Ultima unitate europeană complet integrată pentru producția de penicilină, situată în Kundl, Austria, este operată de Sandoz și se confruntă cu presiuni economice severe. Stephanie Jedner, directoarea unității austriece, a avertizat că, în cazul în care această fabrică își încetează activitatea, Europa va deveni complet dependentă de China pentru acest tip de medicamente. Compania semnalează că producătorii chinezi oferă antibiotice și ingrediente active la costuri mult mai mici decât cele din Europa.
Un factor determinant în această disparitate de prețuri este costul energiei, care în 2025 a fost cu aproape 50% mai ridicat în Uniunea Europeană comparativ cu China pentru marii consumatori industriali. Pentru fabrica din Kundl, consumul energetic este masiv, fiind comparabil cu cel al orașului Innsbruck, care are peste 130.000 de locuitori. Această deficiență de competitivitate este agravată de mecanismele de achiziție publică, care prioritizează aproape exclusiv criteriul celui mai mic preț.
Sandoz a acționat în instanțe, depunând în luna martie o plângere la Comisia Europeană, acuzând că anumite substanțe active pentru amoxicilină sunt exportate în Europa sub costul de producție. Compania susține că producătorii beneficiază de subvenții, ceea ce afectează echitatea comercială. În acest context, Bruxelles-ul ar putea deschide o investigație anti-dumping, deși nu există un calendar cert pentru o astfel de decizie oficială.
La nivel global, industria antibioticelor este dominată de producția din afara Europei, cu până la 90% din ingredientele active provenind din China și India. Această concentrare a lanțurilor de aprovizionare transformă problema penicilinei dintr-una de competitivitate industrială într-una de securitate economică. Într-un climat de rivalitate strategică, dependența de o singură sursă pentru medicamente esențiale devine o vulnerabilitate similară cu cea observată în sectorul energiei sau al materiilor prime critice.
Evoluția cota de import de la 44% în 2019 la 86% în 2025 subliniază rapiditatea procesului de marginalizare a industriei farmaceutice europene. Această tranziție către un model de dependență de China este susținută de diferențele de costuri operaționale și de reglementările de achiziție publică din cadrul Uniunii Europene, care limitează capacitatea de menținere a producției locale de antibiotice.
