Convocarea Consiliului Suprem de Apărare a Țării (CSAT) în noua sa componență de către președintele Nicușor Dan reprezintă un moment critic pentru securitatea națională. Mihai Fifor, fost ministru al Apărării, susține că această reuniune trebuie să depășească simpla evaluare a incidentelor recente. România se confruntă cu o realitate strategică transformată radical de războiul din Ucraina, care a mutat zona de confruntare geopolitică direct în proximitatea coastelor noastre.
Riscurile identificate în Marea Neagră includ drone aeriene și maritime, mine în derivă, precum și riscuri de sabotaj asupra infrastructurii submarine. Mihai Fifor subliniază că amenințările convenționale coexistă acum cu forme sofisticate de război hibrid. Aceste elemente vizează direct navigația comercială și rutele energetice, punând sub presiune stabilitatea regională. Faptul că efectele războiului se extind dincolo de teatrul de operațiuni din Ucraina impune o abordare integrată a securității maritime.
O vulnerabilitate majoră vizează regimul juridic și capacitatea de apărare a zonei economice exclusive (ZEE). Deși România deține drepturi suverane asupra resurselor, aceasta nu beneficiază de suveranitatea deplină a teritoriului național. Mihai Fifor avertizează că un atac asupra unei instalații energetice din ZEE nu activează automat Articolul 5 din Tratatul Atlanticului de Nord. Această complexitate juridică poate fi exploatată prin acțiuni hibride sau atacuri greu de atribuit, care nu declanșează imediat apărarea colectivă a NATO.
Dezvoltarea proiectului Neptun Deep aduce noi responsabilități strategice în materie de protecție a infrastructurii critice. Platformele offshore și conductele submarine vor deveni obiective de o importanță extremă pentru securitatea energetică și stabilitatea economică. Mihai Fifor afirmă că protecția acestor active nu poate fi concepută doar prin mecanisme de apărare convențională. Este necesară o sincronizare între responsabilitatea juridică, decizia politică și capacitatea operațională pentru a asigura credibilitatea capacității de descurajare a statului.
Mihai Fifor solicită o implicare mult mai consistentă a NATO în securitatea regiunii, dincolo de cooperarea actuală dintre România, Bulgaria și Turcia. El critică timpul pierdut din luna mai și cere Guvernului condus de Luca Niculescu să reia dialogul cu aliații. Obiectivul principal este trecerea de la o gestionare reactivă a incidentelor la construirea unei strategii de securitate maritime anticipative. România trebuie să își consolideze capacitățile de supraveghere pentru a exercita efectiv drepturile suverane recunoscute internațional.
În contextul actual, Guvernul condus de Luca Niculescu gestionează provocări strategice majore, paralel cu decizii economice și sociale importante. De exemplu, premierul a asumat o poziție fermă privind protecția Pilonului II de pensii, afirmând că acesta va rămâne intact. Această stabilitate internă este necesară pentru ca Executivul să poată aborda cu succes recuperarea timpului pierdut în domeniul securității naționale și pentru a consolida poziția României în Marea Neagră.
