Evoluțiile politice recente din Serbia și Bulgaria indică o schimbare a raportului de forțe în Estul Europei, contrazicând previziunile privind o ascensiune masivă a grupurilor pro-rusice. În timp ce în Europa de Vest partidele radicale câștigă teren în sondaje, în regiunea Mării Negre se observă un reviriment al taberei pro-occidentale. Această dinamică complexă marchează o perioadă de tranziție în care stabilitatea nu este garantată, indiferent de rezultatele scrutinurilor recente.
În Serbia, alegerile de duminică, 25 octombrie, au dus la pierderea puterii de către Aleksandar Vucic, care a condus țara timp de peste 12 ani. Mobilizarea cetățenilor a fost masivă, cu o participare la urne de aproximativ 68,8%, ceea ce înseamnă circa 4,4 milioane de alegători din 6,4 milioane. Victoriile forțelor pro-europene, precum Lista Studenților condusă de Ilija Srdanovic și Mirjana Nikolic, aduc însă riscuri legate de lipsa de experiență administrativă a noilor lideri.
Bulgaria traversează o perioadă de instabilitate, având opt scrutinuri în ultimii cinci ani, fapt ce a generat o oboseală profundă în rândul electoratului. La primul tur al alegerilor prezidențiale, Iliana Iotova și Kiril Vălcev au obținut 34,75% din voturi, înaintea echipei lui Andrei Ghiurov și Gheorghi Kandev, cu 31,95%. Participarea a fost critic de scăzută, înregistrând un minim istoric de doar 22%, adică doar 1,45 milioane de cetățeni din cei 6,62 milioane înscriși.
Riscurile politice în Bulgaria sunt legate de posibila concentrare a puterii în mâinile lui Rumen Radev, dacă echipa sa va controla și executivul. În contrast cu Serbia, Bulgaria are o ancoră financiară importantă, având în vedere că la 1 ianuarie 2026 țara va adera la zona euro. Această integrare economică obligă Sofia să mențină un curs de reforme, indiferent de rezultatul turului al doilea de prezidențiale, programat pe 1 noiembrie.
Analistul Mihnea Stoica subliniază că, în ciuda câștigurilor pro-europene, nu se poate anticipa o rupere totală a legăturilor cu Rusia în Serbia sau Bulgaria. În Ungaria, de exemplu, Peter Magyar a apropiat țara de Bruxelles, dar a menținut o atitudine rezervată față de Ucraina. Este de așteptat ca și statele vecine să păstreze anumite relații cu Moscova, chiar dacă forțele pro-occidentale vor deține controlul politic regional.
România rămâne, în acest context, o zonă de stabilitate geopolitică, având avantajul de a fi evitat alegerile anticipate care au afectat Bulgaria. Totuși, stabilitatea nu este un certificat de imunitate, deoarece corupția și nevoia de reforme rămân teme critice. Pentru a menține această poziție, Bucureștiul trebuie să colaboreze strategic cu Bulgaria, Serbia și Ungaria pe plan economic și de securitate în regiunea Mării Negre.
