Mișcarea studențească Lista Studenților a obținut o victorie electorală spectaculoasă în Serbia, pregătindu-se acum pentru negocierile de formare a unui guvern. Această entitate politică, care nu deține experiență guvernamentală anterioară, urmărește să înlocuiască regimul naționalist și autoritar care a dominat țara timp de 14 ani. După rezultatele scrutinului, susținătorii mișcării au ocupat străzile din Balcani pentru a celebra transformarea politică de la Belgrad.
Fostul președinte Aleksandar Vučić a recunoscut înfrângerea sa zdrobitoare, marcând astfel finalul unei perioade de două ani de proteste intense. Aceste manifestări au fost declanșate în urma unui accident tragic la gara din Novi Sad, unde 16 persoane și-au pierdut viața după prăbușirea unui acoperiș. Victoriile electorale ale noii forțe au dus la eliminarea unor simboluri ale vechii ordini, precum steagul lui Vojislav Šešelj, care era expus în Novi Sad încă din anii 1990.
Lista Studenților funcționează după un model de autoguvernare colectivă și educație politică, fără un lider centralizat, o structură neobișnuită pentru Serbia de la destrămarea Iugoslaviei. Această mișcare a inclus 250 de candidați, dintre care 134 dețin titlul de doctor și 44% sunt femei. Estimările indică faptul că între 135 și 140 dintre acești candidați ar putea obține mandate parlamentare, contestând astfel monopolul partidelor tradiționale asupra vieții politice.
Procesul de formare a acestei forțe a început prin ocuparea facultăților și organizarea de blocade la Universitatea din Belgrad. Studenții au desfășurat dezbateri lungi, de până la șase ore, despre economie, exploatarea litiului de către companii precum Rio Tinto și influența oligarhilor locali. Această cultură politică bazată pe schimbul de informații a permis crearea unui program comun care a depășit capacitatea partidelor liberale tradiționale de a opune regimul actual.
Deși victoria este istorică, mișcarea se confruntă cu provocări structurale, fiind un grup eterogen care reunește orientări de la dreapta la stânga. Parlamentul va impune necesitatea desemnării unui candidat pentru funcția de prim-ministru și a unor susținători pentru alegerile prezidențiale. Există, de asemenea, riscul ca Aleksandar Vučić să utilizeze acceptarea înfrângerii ca pe o mișcare strategică pentru a păstra aparatul de partid și pentru o eventuală revenire la putere.
Evoluția politică din Serbia apare într-un context de „policriză” globală, caracterizat prin crize interconectate de locuințe, educație și mediu. Această situație de instabilitate socială a generat recent proteste similare în Franța, Italia, Belgia, Spania și Albania. Capacitatea de autoorganizare demonstrată de studenții sârbi ar putea servi drept un model de răspuns în fața guvernelor europene care gestionează ineficient aceste probleme sociale majore.
