Iulian Fota, fost consilier prezidențial pentru apărare și securitate națională, a propus public dotarea României cu arme nucleare. Într-o postare realizată pe Facebook, chiar de Ziua Armatei, fostul demnitar susține că țara ar trebui să exploreze această variantă strategică. Argumentul său principal se bazează pe ideea că România, în calitate de stat suveran, are dreptul de a lua astfel de măsuri pentru protecția propriei securității naționale.
Fostul consilier subliniază faptul că România are deja o experiență parțială în domeniul energetic, exploatând energia nucleară în scopuri civile. Iulian Fota pune sub semnul întrebării dificultatea de a extinde această capacitate către o dimensiune militară. El consideră că trecerea de la utilizarea civilă la cea de apărare ar trebui luată în calcul ca parte a unui proces de consolidare a suveranității statului român.
Pentru a ilustra posibilitatea unei astfel de decizii, Iulian Fota a invocat exemple internaționale precum Coreea de Sud și Arabia Saudită. Aceste state au inițiat procese de consultare a cetățenilor privind adoptarea unor strategii nucleare. Fostul secretar de stat de la Ministerul Apărării Naționale menționează că în Coreea de Sud există un sprijin de 65% din partea populației pentru dotarea țării cu arme nucleare, în timp ce în Arabia Saudită sprijinul popular este în creștere.
Motivația principală din spatele acestei propuneri este contextul regional marcat de prezența unor vecini neprietenoși care dețin deja arme nucleare. Iulian Fota susține că România trebuie să compenseze un deficit de securitate, observând că încrederea în SUA este în scădere. Deoarece ambele state menționate, Coreea de Sud și Arabia Saudită, depind de SUA, nevoia de a avea o capacitate proprie de descurajare devine, în viziunea sa, o necesitate strategică.
Experiența profesională a lui Iulian Fota include activități în cadrul Administrației Prezidențiale sub conducerea lui Traian Băsescu. După perioada de consilier, acesta a ocupat funcția de secretar de stat în cadrul Ministerului Apărării Naționale. Această experiență în structurile de apărare oferă o perspectivă specifică asupra argumentelor aduse în ceea ce privește gestionarea riscurilor de securitate și necesitatea unor instrumente de deterrent în fața amenințărilor externe.
Discuțiile privind capacitățile de apărare și strategiile de securitate regională rămân subiecte sensibile în contextul geopolitic actual. Deciziile privind dotările militare de amploare implică, de regulă, coordonarea cu aliații NATO și respectarea tratatelor internaționale de nonproliferare nucleară, care reglementează strict accesul statelor la tehnologii și arme de acest tip.
