Nicolae Titulescu este recunoscut ca fiind cel mai important diplomat din istoria României, ocupând funcții de o importanță globală remarcabilă. El a deținut președinția Adunării generale a Ligii Națiunilor în perioadele 1930-1931 și 1931-1932, instituție care reprezenta echivalentul Organizației Națiunilor Unite în acea epocă. Deși numirea sa a fost susținută cu dificultate de marile puteri, capacitatea sa de a naviga pe arena internațională a rămas un punct central al activității sale diplomatice de succes.
Dincolo de succesul politic, viața personală a lui Nicolae Titulescu a fost marcată de o serie de excentricități și comportamente neobișnuite. Acesta manifesta o obsesie pentru frig, cunoscută sub termenul de frigofobie, purtând paltoane chiar și în timpul verii. De asemenea, prezenta un stil de viață nonconformist, închirind etaje întregi de hoteluri, dormind până la prânz și utilizând batiste pentru a evita contactul direct cu clanpele ușilor. Aspectul său public era caracterizat de utilizarea constantă a fardului și a unui strat generos de pudră pe față.
Cea mai gravă problemă a fost dependența sa de substanțe, fiind descris ca un consumator de morfină și cocaină. Constantin Argetoianu a notat în memoriile sale că Titulescu își pierdea autocontrolul sau devenea incoerent din cauza abuzului de sedative, utilizate inițial ca tratament. Tot Constantin Xeni a subliniat în însemnările sale din exilul elvețian că insomniile și durerea morală au accentuat utilizarea fatală a acestor droguri. Diplomatul își administra singur injecțiile masive, procurând cantități de substanțe care au uimit medicii.
În ciuda acestor vicii care i-au afectat sănătatea, Nicolae Titulescu a demonstrat o claritate remarcabilă în analiza politicii externe. Ucenicul lui Take Ionescu, acesta a fost apreciat pentru logica sa și pentru o oratorie descrisă ca fiind hipnotizantă. Predicțiile sale politice s-au dovedit a fi adesea corecte, demonstrând că capacitatea sa de analiză strategică nu a fost compromisă de problemele sale personale. Această dualitate între geniul intelectual și vulnerabilitatea fizică rămâne un aspect definitoriu al biografiei sale.
Viața sa a fost marcată de un stil de viață nomad, preferând hotelurile unei vile somptuoase cumpărate la Cap d'Ail, lângă Monte Carlo. Chiar și în zone cu reglementări stricte împotriva comerțului cu stupefiante, el reușea să procure substanțe cu sume fabuloase. Această luptă cu dependențele a avut un impact profund asupra sănătății sale, contribuind direct la declinul său fizic. În ciuda acestui context dificil, impactul său asupra structurilor diplomatice internaționale a rămas incontestabil.
Activitatea diplomatică a României s-a desfășurat întotdeauna într-un cadru de echilibru între interesele marilor puteri și alianțele regionale. Nicolae Titulescu a navigat într-o eră în care securitatea colectivă era gestionată prin organisme precum Liga Națiunilor, un precursor al structurilor de securitate moderne. Înțelegerea contextului istoric al diplomației românești necesită o analiză atentă a modului în care liderii de la acea vreme au gestionat raporturile cu marile puteri europene și globale.
