Vladimir Putin menține retorica unei victorii inevitabile în conflictul cu Ucraina, susținând că rachetele rusești lovesc aproape fără consecințe și că politica lui Trump îi este favorabilă. Totuși, experții identifică patru crize majore care se agravează sub formă de bulgăre de zăpadă. Rusia se confruntă cu tensiuni crescute în al cincilea an de război, manifestându-se atât pe câmpul de luptă, cât și în interiorul țării, în ciuda încercărilor de a ignora aceste probleme structurale.
Pe linia frontului, progresul militar al Rusiei este minim, în ciuda ofensivei eșuate de a ocupa regiunea Donețk. Analiza Institutului pentru Studiul Războiului (ISW) indică faptul că pretențiile Moscovei privind câștigurile teritoriale depășesc realitatea, estimând că Rusia a înregistrat practic zero câștiguri nete în 2026. În timp ce oficialii ruși susțin că au confiscat 6.500 de kilometri pătrați, ISW estimează suprafața la doar 73 de kilometri pătrați, menționând că din septembrie Rusia a pierdut chiar 240 de kilometri pătrați.
Criza demografică și de recrutare devine tot mai acută pe măsură ce pierderile rusești ating aproximativ 40.000 de victime pe lună. Această presiune a dus la practici de recrutare agresive, vizând persoane cu probleme de sănătate sau alcoolici, în special în zonele rurale sărace. Pentru a suplimenta forțele, regimul a recurs la o formă de mobilizare secretă și la recrutarea prin „coerciție, fraudă și înșelăciune” a cetățenilor străini din țări precum Brazilia, Columbia, Cuba, Egipt, Sierra Leone, Sri Lanka, Somalia și Africa de Sud.
Sectorul energetic rusesc este, de asemenea, sub asediu din cauza atacurilor cu drone ale Ucrainei, care au lovit rafinăriile din vestul țării. Conform estimărilor, între o treime și jumătate din capacitatea de rafinare a Rusiei este afectată, rămânând doar cinci rafinării neatinse, conform Agenției Internaționale pentru Energie. Rosneft a avertizat că firma riscă daune permanente, iar impactul este resimțit de populație prin penurii de combustibil și cozi lungi la benzinării, afectând clasa de mijloc urbană.
Economia Rusiei trece printr-o tranziție forțată către un model de război, cu cheltuieli pentru apărare estimate la 7% din PIB. Această politică pune o povară imensă asupra cetățenilor și întreprinderilor mici, care se confruntă cu o inflație de aproape 8% și rate ale dobânzii de 14%. Pentru a finanța invazia, Kremlinul a implementat creșteri de impozite, inclusiv la TVA și impozitul pe venit, reducând în același timp bugetele destinate asistenței sociale, educației și sănătății, în contextul unui deficit în creștere.
Conflictul din Ucraina a intrat într-o fază de uzură extremă, în care ambele părți își adaptează resursele pentru un război de lungă durată. În timp ce Moscova încearcă să izoleze anumite regiuni din procesele de negociere, presiunea internă cauzată de costurile economice și pierderile umane constante modelează noua realitate a frontului. Această evoluție subliniază dificultatea de a menține stabilitatea socială într-o economie de război pe termen lung.
