Ultima ediție a indicelui Marsh CFA Institute Global Pension Index 2026 relevă o disparitate majoră între sistemele de pensii din lume. Din cele 55 de țări evaluate, care acoperă aproximativ 66% din populația globală, doar șase au reușit să obțină calificativul maxim de performanță. Olanda ocupă primul loc în acest clasament, obținând un scor de 85,8 puncte din maximumul de 100, fiind considerată liderul mondial în acest domeniu de gestionare a resurselor pentru pensionari.
Cele șase state care au atins calificativul A sunt Olanda, Danemarca, Islanda, Singapore, Israel și Australia. Aceasta din urmă a reușit să atingă nota maximă pentru prima dată în istoria evaluării. Raportul indică, de asemenea, o tendință de îmbunătățire a scorurilor pentru anumite economii, printre care se numără Emiratele Arabe Unite, Oman, Panama și China. În ceea ce privește specificul pe categorii, Kuweitul este recunoscut pentru cele mai generoase pensii, în timp ce Finlanda conduce la capitolul guvernanță și protecția participanților.
Marile economii europene și Statele Unite ale Americii nu reușesc să se apropie de performanța celor de pe primul loc. Suedia ocupă o poziție avansată în Europa cu 78,8 puncte, urmată de Finlanda cu 77,6 și Norvegia cu 77. Totuși, țări precum Franța, cu un scor de 70,3, sau Germania, cu 67,9 puncte, se află la mijlocul listei. Statele Unite ale Americii înregistrează un punctaj de 61,6, situându-se sub performanțele multor state europene, în timp ce Argentina ocupă ultimul loc din clasament, cu 43,7 puncte.
Evaluarea sistemelor de pensii se bazează pe o metodologie strictă ce combină trei criterii fundamentale pentru stabilitatea financiară. Adecvarea reprezintă cel mai important factor, având o pondere de 40% din calculul scorului, evaluând dacă pensiile permit un trai decent. Sustenabilitatea constituie 35% din nota finală, măsurând capacitatea sistemului de a plăti pensii pe termen lung. Ultima componentă, integritatea, are o pondere de 25% și analizează calitatea reglementărilor, administrarea fondurilor și nivelul de protecție oferit celor care cotizează la sistem.
Autorii raportului subliniază că îmbătrânirea populației reprezintă principala provocare pentru stabilitatea financiară a statelor. Pe măsură ce durata vieții crește și generațiile care intră pe piața muncii sunt tot mai mici, modelele tradiționale de pensionare de la 60 sau 65 de ani devin ineficiente. Pentru a contracara aceste riscuri, raportul recomandă implementarea unor obiective clare de finanțare a obligațiilor viitoare și adoptarea unei mai mari flexibilități în ceea ce privește vârsta de pensionare și produsele de economisire disponibile pentru cetățeni.
Analiza acestor indicatori macroeconomici este esențială pentru decidenții politici, deoarece stabilitatea fondurilor de pensii influențează direct securitatea socială pe termen lung. În contextul demografic actual, gestionarea riscurilor legate de sustenabilitatea bugetară devine o prioritate strategică pentru majoritatea economiilor dezvoltate, care trebuie să echilibreze protecția cetățenilor cu capacitatea de plată a statelor.
