O grupare de oameni de afaceri ruși analizează în prezent procesele juridice și politice care au dus la eliminarea miliardarilor Alișer Usmanov și Mihail Fridman de pe listele de sancțiuni ale Uniunii Europene. Deși unii dintre aceștia intenționează să studieze detaliat aceste cazuri pentru a găsi argumente în propriile litigii, majoritatea celor consultați rămân sceptici cu privire la posibilitatea de a obține un rezultat similar în viitorul apropiat.
Sondajul realizat de Bloomberg News, în care au participat miliardari ruși și persoane din cercul lor apropiat care au solicitat anonimatul, indică faptul că deciziile UE au fost determinate de circumstanțe specifice. Serghei Glandin, partener la firma BGP Litigation și specialist în dreptul sancțiunilor, a observat că arbitrajul în materie de investiții poate fi utilizat pentru a exercita presiuni asupra guvernelor. Acesta susține că amploarea unei acțiuni în instanță poate influența viteza procesului și poate forța acceptarea unor negocieri.
În cazul lui Usmanov, campania desfășurată de Franța pentru eliminarea sa de pe lista europeană a generat dispute între statele membre, punând în pericol prelungirea a aproape 3.000 de măsuri restrictive. Ulterior, s-a ajuns la un compromis prin care Usmanov și Fridman au fost eliminați de pe listă, în timp ce restul măsurilor împotriva altor companii și persoane au fost prelungite pentru încă 36 de luni. Există suspiciuni că Parisul ar fi urmărit această concesie în cadrul unor negocieri cu Azerbaidjanul pentru eliberarea unui cetățean francez.
Mihail Fridman a acționat Luxemburgul în instanță, inițiind o procedură de arbitraj în valoare de aproximativ 16 miliarde de dolari, invocând încălcarea unui tratat privind protecția investițiilor prin aplicarea sancțiunilor. Această abordare juridică este privită ca un posibil model de către alți oameni de afaceri care încearcă să stabilească dacă deciziile europene pot oferi noi argumente juridice. Totuși, există temeri că aceste decizii ar putea complica situația companiilor rusești care încă operează în Europa, din cauza unei reacții negative a guvernelor.
Presiunea pentru extinderea restricțiilor crește, în special după ce Vladislav Vlasiuk, comisarul președintelui ucrainean pentru politica de sancțiuni, a solicitat UE să ia în considerare sancționarea altor figuri, precum Vladimir Potanin sau Vladimir Lisin. Potanin este investitor principal la Norilsk Nickel, iar Lisin controlează grupul NLMK. Ambele companii au interese industriale semnificative în Europa, însă liderii lor sau reprezentanții acestora nu au oferit comentarii oficiale despre aceste propuneri de sancțiuni suplimentare.
Regimul de sancțiuni al Uniunii Europene a fost implementat ca răspuns la invazia Rusiei, vizând restricționarea accesului oligarhilor la activele și piețele europene. Aceste măsuri au inclus înghețarea activelor și limitarea tranzacțiilor financiare, procesul de revizuire a acestora fiind unul complex care implică atât decizii politice la nivel de consiliu, cât și dispute juridice în instanțe naționale sau de arbitraj internațional.
