Sancțiunile impuse de Washington au declanșat o criză profundă pentru Lukoil, compania a doua petrolieră din Rusia după volumul de producție și rafinare. După măsurile adoptate de Office of Foreign Assets Control (OFAC) la 22 octombrie 2025, grupul a început procesul de vânzare a operațiunilor sale internaționale. Această schimbare de paradigmă pune în pericol independența companiei, care se distinge prin faptul că nu are statul rus drept acționar direct, având aproximativ 55% din acțiuni în circulație liberă pe bursă.
Operațiunile externe ale grupului, gestionate prin Lukoil International GmbH, erau evaluate în 2026 la circa 22 de miliarde de dolari, echivalentul a 1,7 trilioane de ruble. Prezența internațională a companiei este critică și pentru România, unde rafinăria controlată de Lukoil acoperea aproximativ 23% din necesarul național de combustibil. Portofoliul global include proiecte în Azerbaidjan, Kazahstan, Irak, Egipt și Mexic, precum și controlul asupra traderului Litasco și a unor mii de benzinării în afara Rusiei.
Tentativele de a ceda activele au întâmpinat obstacole majore din partea autorităților americane. După ce Washingtonul a refuzat o tranzacție cu traderul Gunvor, Lukoil a încheiat în ianuarie 2026 un acord preliminar cu firma de investiții Carlyle, excluzând însă activele din Kazahstan. Un impediment central rămâne regimul de sancțiuni, care impune ca banii obținuți din vânzări să rămână blocați într-un cont special, atât timp cât restricțiile impuse de SUA sunt în vigoare.
Rezultatele financiare reflectă severitatea situației, Lukoil raportând o pierdere netă de aproximativ 1,06 trilioane de ruble în 2025. Această cifră este determinată de deprecierea afacerilor internaționale, în timp ce veniturile din Rusia au scăzut cu 15%, ajungând la 3,77 trilioane de ruble. Dimensiunea operațională a grupului a suferit reduceri masive: rezervele de hidrocarburi au scăzut cu 14%, producția cu 18%, capacitatea de rafinare cu 23%, iar numărul benzinăriilor cu 45%.
Erosiunea capitalizării bursiere, care a coborât sub trei trilioane de ruble în vara lui 2026, alimentează speculațiile privind viitorul companiei. Analiza publicației Holod indică faptul că pierderea activelor externe ar putea elimina motivele geopolitice pentru care Kremlinul protejează statutul de companie privată al grupului. Există scenarii privind o eventuală integrare cu Rosneft sau o naționalizare directă, deși acestea rămân, la momentul actual, doar ipoteze de evoluție în contextul presiunilor asupra bugetului rus.
Această instabilitate apare într-un context în care statul rus a demonstrat capacitatea de a prelua active private. Un precedent recent a fost naționalizarea holdingului Rusagro în iunie 2026, în urma unui dosar penal împotriva fondatorului său, Vadim Moșkovici, cu proprietăți estimate la 550 de miliarde de ruble. O eventuală preluare a Lukoil ar depăși însă cu mult amploarea acestui eveniment, afectând structura energetică a Rusiei la nivel global.
