Mișcarea studențească din Serbia a reușit să pună capăt celor 14 ani de dominație politică a lui Aleksandar Vučić, după un proces de mobilizare socială intensă. Protestele, care au început prin blocarea străzilor, s-au transformat într-o mișcare națională împotriva corupției și a neglijenței guvernului, culminând cu un rezultat electoral care a funcționat ca un referendum privind viitorul țării. În orașe precum Belgrad, Novi Sad și Niš, atmosfera a fost una de euforie în fața sediilor „Listei Studenților”.
Scânteia mișcației a fost declanșată de tragedia survenită la 1 noiembrie 2024, când acoperișul de beton al unei gara din Novi Sad s-a prăbușit, provocând moartea a 16 persoane. Acest accident a fost perceput de public ca un simbol al corupției generalizate, fiind asociat cu renovarea defectuoasă a infrastructurii în care președintele s-ar fi implicat. Evenimentul a transformat protestele studențești din campusuri în marșuri masive care au inclus fermieri, actori și judecători, depășind capacitatea de organizare a oricărei opoziții politice anterioare.
Deși mișcarea „Lista Studenților – Studenții Câștigă” nu a inclus niciun student printre candidații pentru cele 250 de locuri din parlament, aceasta a reușit să atragă alegători din toate straturile societății. Decizia de a nu prezenta studenți ca deputați a fost una calculată, pentru a evita lipsa de experiență politică în fața electoratului. Printre cei care au câștigat locuri în parlament se numără figuri precum fostul guvernator al Băncii Naționale a Serbiei, Dejan Šoškić, actorul Tihomir Stanić sau fostul star al baschetului Dejan Bodiroga.
Programul electoral al noilor reprezentanți este unul de reformă structurală, concentrat pe eradicarea corupției și curățarea instituțiilor statului. Mișcarea propune înființarea unei unități de poliție specializate pentru combaterea corupției și epurarea Ministerului Afacerilor Interne de persoanele cu legături cu crima organizată. De asemenea, se pune accent pe reformarea mediului mediatic distorsionat și oprirea practicii de recrutare politică în cadrul întreprinderilor publice, pentru a asigura funcționarea instituțiilor pe baza responsabilității.
Alegerile anticipate au venit într-un moment în care Partidul Progresist Sârb (SNS) era deja afectat de demisia prim-ministrului în ianuarie 2025, o măsură luată pentru a detensiona situația socială. În martie 2025, Belgradul a găzduit cea mai mare manifestație antiguvernamentală din istoria țării, consolidând capacitatea studenților de a organiza secțiile de votare. În ciuda victoriei, Aleksandar Vučić a susținut că protestatarii au avut sprijinul unor țări europene și al statului profund american, negând în același timp acuzațiile de corupție.
Această schimbare politică majoră în Serbia urmează o perioadă de instabilitate socială marcată de proteste constante și de o erodare treptată a sprijinului pentru regimul aflat la putere. Tinerii au reușit să transforme elanul emoțional de după tragedia din Novi Sad într-o organizare politică funcțională, transferând lupta de pe străzi în cadrul instituțiilor de stat. Noua componență a parlamentului va avea sarcina de a implementa un program de 11 puncte pentru restabilirea statului de drept.
