Aleksandar Vučić a recunoscut înfrângerea în fața mișcării studențești, după aproape doi ani de manifestații constante împotriva puterii de la Belgrad. Conform estimărilor prezentate de fostul președinte sârb, formațiunea „Studentska lista – Studenti pobeđuju” ar putea obține între 135 și 140 de mandate din totalul de 250 de locuri disponibile în Parlament. Această distribuție ar permite grupării studențești să formeze un guvern prin majoritate absolută, care necesită minimul de 126 de parlamentari, fără a fi nevoie de sprijinul altor partide.
Partidul Progresist Sârb (SNS) și aliații săi ar urma să câștige aproximativ 105 mandate, rămânând astfel în afara capacității de a conduce singuri. Spre deosebire de structurile politice tradiționale, această mișcare descentralizată nu s-a construit în jurul unui lider singular, ci a apărut ca răspuns la protestele declanșate de tragedia de la gara din Novi Sad. Incidentul de la 1 noiembrie 2024, când prăbușirea unei copertine de beton a provocat moartea a 16 persoane, a transformat furia socială într-un proiect electoral concret.
Componența Listei Studenților este una diversificată, cuprinzând 250 de candidați independenți selectați prin procese de discuție în adunările universitare. Printre aceștia se numără profesori, medici, actori și sportivi, precum Dejan Bodiroga sau Tihomir Stanić, evitând persoanele cu un istoric politic de conducere. Un nume central este Ilija Srđanović, un medic cardiolog care ocupă prima poziție pe lista electorală. Deși acesta a refuzat să confirme oficial candidatura la funcția de prim-ministru, mișcarea se bazează pe un grup extins de profesioniști pentru funcțiile guvernamentale.
Profilul tehnocrat al mișcării este susținut și de figuri precum Dejan Šoškić, fost guvernator al Băncii Naționale a Serbiei între 2010 și 2012. Programul electoral, structurat în 11 puncte, pune accent pe combaterea corupției, reformarea mecanismelor de investigare și depolitizarea instituțiilor statului. Pe lângă măsurile de integritate, lista propune și reforme sociale, cum ar fi reducerea prețurilor la medicamente și oferirea de manuale școlare gratuite, încercând să răspundă nevoilor directe ale populației.
În ceea ce privește politică externă, noul guvern va trebui să gestioneze echilibrul dintre statutul de candidat la aderarea la Uniunea Europeană și relațiile menținute cu Rusia și China. Sub administrația lui Aleksandar Vučić, Belgradul a urmărit o politică de echilibru între aceste direcții opuse. Decizia privind orientarea strategică a viitoarei guvernări rămâne una dintre cele mai importante întrebări, în contextul unui program electoral axat predominant pe reformele interne și restabilirea mecanismelor democratice în țară.
Această victorie electorală vine după o perioadă de instabilitate socială marcată de marșuri și blocaje de amploare, considerate printre cele mai importante din Serbia de la căderea regimului Slobodan Milošević în anul 2000. Protestele, care au început în mediul universitar, au fost adoptate treptat de agricultori, profesori și medici, consolidând o forță politică capabilă să modifice structura puterii în stat prin participare directă și candidaturi de tip expert.
