Republica Moldova a depășit pragul de 1.000 MW de capacități regenerabile instalate, însă tranziția energetică a țării se concentrează acum pe dezvoltarea sistemelor de stocare, a tarifelor și a interconexiunilor. Ministrul Energiei, Dorin Junghietu, a subliniat că principalul obstacol nu este volumul de megawați, ci gestionarea acestora. Problema centrală rezidă în lipsa capacității de a exporta surplusul de energie produs în orele de vârf, din cauza interconexiunilor insuficiente disponibile în prezent.
În trimestrul al doilea al anului curent, energia regenerabilă a reprezentat 46% din consumul total de electricitate și 86% din producția locală. În ciuda acestor indicatori, Dorin Junghietu a menționat că țara deține 1,1 gigawați de regenerabile instalate, dar continuă să importe energie cu prețuri ridicate din piețele regionale. Această situație este agravată de faptul că producția de energie electrică are loc adesea în intervale orare în care cererea din partea consumatorilor este minimă.
Sectorul rezidențial contribuie semnificativ la producția locală, cu 10.241 de consumatori care au instalat panouri fotovoltaice, reprezentând peste 220 MW de capacitate. Totuși, aceste instalații produc energie în momentele când sistemul are cea mai mică nevoie de ea, deoarece consumul este redus. Ministrul a observat că, deși există peste 40.000 de contoare inteligente instalate, doar aproximativ treizeci de consumatori au optat pentru noile tarife, evidențiind necesitatea unei schimbări de comportament.
Pentru a stimula flexibilitatea sistemului, statul a introdus măsuri de facilitare pentru investitorii în tehnologii de stocare. Pentru următoarele 20 de luni, investitorii vor beneficia de o pauză fiscală, neplătind TVA și taxa de import pentru baterii. În paralel, proiectele de interconexiune cu România au fost declarate de utilitate publică și beneficiază de scutiri de TVA pentru echipamente. Obiectivul strategic este reducerea dependenței de importuri de la 77% la 40%.
Calendarul european impune o presiune legislativă constantă asupra Republicii Moldova, având ca țintă cuplarea pieței energetice cu cea europeană până în anul 2028. Dorin Junghietu a recunoscut că ritmul schimbărilor de reglementări la nivel european este extrem de rapid, depășind uneori capacitatea umană de implementare a acestora. Succesul tranziției depinde de transformarea consumatorului final într-un participant activ, capabil să își adapteze consumul în funcție de prețul energiei de pe piață.
Evoluția energetică în regiune este marcată de o presiune crescută asupra securității furnizării, în contextul unor variații de preț și a necesității de a asigura rezerve stabile. Integrarea piețelor și dezvoltarea infrastructurii de transport sunt elemente critice pentru stabilitatea regională. Republica Moldova urmărește ca, prin aceste reforme, cel puțin 85% din producția locală să fie provenită din surse regenerabile, consolidând astfel autonomia energetică.
