Mișcarea studențească din Serbia a evoluat rapid, devenind una dintre cele mai puternice forțe politice din țară, în pragul alegerilor din 25 octombrie. Această mișcare reprezintă cea mai mare amenințare la adresa guvernării lui Aleksandar Vučić, care domină scena politică sârbă începând cu anul 2014. Grupurile de tineri au reușit să transforme nemulțumirea socială într-o forță organizată, pregătind o alternativă politică prin lista „Students Win”, care include 250 de candidați.
Evoluția mișcării a fost alimentată de evenimente tragice, precum prăbușirea acoperișului unei gări din Novi Sad în noiembrie 2024, incident care a ucis 16 persoane. Studenții au reacționat prin blocarea accesului la Facultatea de Științe Politice, cerând dreptate și oprirea corupției care ar fi dus la construcția defectuoasă a gării. Acest moment de solidaritate a transformat protestele izolate într-o mișcare națională, marcată ulterior de marșuri masive și de o organizare metodică la nivel de facultate.
Lista de candidați a studenților, „Students Win”, este formată dintr-un amestec de profesori universitari, actori, fermieri și chiar un rapper popular. Deși lista este condusă de cardiologul Ilija Srdanovic, reprezentanții studenților au precizat că acesta nu va deveni prim-ministru în cazul unei victorii. Strategia lor de campanie include vizite la domiciliu la nivel național, marșuri pașnice și o rotație constantă a liderilor pentru a proteja membrii grupului de campaniile de denigrare ale guvernului.
Un sondaj realizat de „Noua Gândire Politică Sârbă” (NSPM) pe 20 octombrie indică faptul că lista studenților devansează ușor Partidul Progresist Sârb (SNS). Rezultatele arată un scor de 44,5% pentru studenți față de 42,7% pentru partidul lui Vučić, deși cotele de pariuri îl favorizează în continuare pe liderul actual. Această cifră subliniază impactul social al protestelor, care au reușit să mobilizeze segmente largi din populație prin promisiuni de reformă a educației și combatere a corupției.
Analistii și criticii analizează impactul pe care un eventual guvern condus de studenți l-ar avea asupra stabilității naționale și a politicii externe. În timp ce promit transparență și reforme instituționale, studenții au fost criticați pentru tăcerea lor legată de relația cu Kosovo și de aderarea la UE. De asemenea, există îngrijorări privind capacitatea lor de a gestiona echilibrul delicat între Rusia, China și Uniunea Europeană, într-un context în care Aleksandar Vučić gestionează deja aceste relații complexe.
Contextul politic sârb este marcat de o tensiune constantă între dorința de reformă și controlul autoritar. Aleksandar Vučić, care a demisionat din funcția de președinte în septembrie pentru a candida ca prim-ministru, este acuzat de regres democratic și de reducerea la tăcere a mass-media. Deși Serbia a cunoscut o creștere economică și scăderea șomajului sub conducerea sa, opoziția și grupurile pentru drepturile omului semnalizează o creștere a represaliilor împotriva protestatarilor.
