Mihai Fifor a avertizat că România trebuie să își regândească strategia de securitate maritimă în contextul noilor amenințări din Marea Neagră. Înainte de reuniunea CSAT convocată de președintele Nicușor Dan, parlamentarul a evidențiat riscurile reprezentate de dronele aeriene și maritime, minele în derivă, precum și posibilele acte de sabotaj asupra infrastructurii submarine. Aceste elemente, alături de vulnerabilitățile navigației comerciale, impun o reevaluare a poziției statului în regiune.
Un punct critic ridicat de Mihai Fifor vizează regimul juridic și securitatea efectivă a zonei economice exclusive (ZEE) din Marea Neagră. Deși Hotărârea Curții Internaționale de Justiție de la Haga din 2009 a consolidat drepturile maritime ale României în disputa cu Ucraina, delimitările cu Bulgaria și Turcia nu sunt încă finalizate integral. Parlamentarul precizează că problema principală nu este disputa de delimitare, ci discrepanța dintre drepturile suverane recunoscute internațional și capacitatea reală de a le apăra într-un mediu ostil.
Complexitatea juridică a zonei economice exclusive este un factor de risc major în cazul unor atacuri hibride. Mihai Fifor explică faptul că un incident împotriva unei instalații energetice din ZEE nu declanșează automat mecanismele de apărare colectivă aplicabile unui atac asupra teritoriului național. Această particularitate poate fi exploatată prin acțiuni de sabotaj sau atacuri greu de atribuit, introducând un grad de incertitudine politică și juridică ce poate afecta răspunsul aliaților.
Dezvoltarea proiectului Neptun Deep adaugă o nouă dimensiune responsabilităților de securitate ale statului român. Exploatarea gazelor naturale va transforma România într-un actor energetic regional, însă va extinde și necesitatea protejării platformelor offshore, a conductelor submarine și a infrastructurii de transport. Conform deputatului, protecția acestor obiective strategice nu poate fi gândită doar prin prisma apărării convenționale, având nevoie de o strategie adaptată noilor realități.
Reuniunea CSAT este văzută ca un moment de tranziție de la gestionarea reactivă a incidentelor la construirea unei abordări strategice și anticipative. Mihai Fifor susține că miza discuțiilor nu trebuie să fie doar evaluarea situației actuale, ci definirea capacității de răspuns la provocările viitoare. Această abordare integrată ar putea reprezenta o adaptare necesară la o realitate strategică profund schimbată în zona Mării Negre.
Securitatea maritimă a României este influențată direct de stabilitatea regională și de protecția rutelor comerciale vitale. În cadrul acestui cadru, gestionarea riscurilor legate de infrastructura critică și de zonele economice reprezintă elemente esențiale pentru integritatea teritorială și siguranța energetică. Protejarea resurselor din Marea Neagră rămâne o prioritate strategică în contextul evoluțiilor geopolitice actuale din zona de est a Europei.
