Exporturile de petrol din regiunea Golfului Persic au depășit volumele înregistrate înaintea izbucnirii războiului, datorită unui sistem alternativ de transport maritim organizat sub protecția Statelor Unite. Această nouă configurație a rutelor comerciale permite continuarea livrărilor de țiței în pofida intensificării atacurilor iraniene asupra navelor care tranzitează Strâmtoarea Ormuz. Conform datelor furnizate de compania de monitorizare Kpler, fluxurile totale de petrol din Orientul Mijlociu au depășit o medie de 24 de milioane de barili pe zi în săptămâna încheiată la 18 octombrie.
Nivelul actual de exporturi este superior valorii de 23,3 milioane de barili pe zi consemnate înainte de conflictul actual. Datele preliminare indică faptul că transporturile prin Strâmtoarea Ormuz, inclusiv transferurile de petrol efectuate între nave în largul Golfului Oman, au ajuns la aproximativ 14 milioane de barili pe zi. Această cifră reprezintă echivalentul a 82% din nivelurile de dinaintea războiului. Redresarea fluxurilor maritime se bazează pe disponibilitatea operatorilor de a-și asuma riscuri suplimentare și pe utilizarea conductelor din Arabia Saudită și Emiratele Arabe Unite.
În septembrie, aproximativ 40% din petrolul brut exportat de statele din regiune, cu excepția Iranului, a fost transportat pe rute alternative. Această proporție este semnificativ mai mare decât cea de 17% înregistrată înaintea izbucnirii războiului. Această adaptare strategică a permis menținerea livrărilor, în timp ce exporturile iraniene au rămas puternic restricționate de blocada maritimă impusă de Statele Unite. Această diversificare a rutelor a redus capacitatea Teheranului de a descuraja tranzitul maritim și de a exercita influență în negocierile cu Statele Unite.
Profitabilitatea ridicată a transporturilor atrage operatorii, în ciuda riscurilor militare. Homayoun Falakshahi, directorul departamentului de analiză a pieței petrolului brut din cadrul Kpler, estimează că operatorii pot obține un câștig suplimentar de aproximativ 20 de dolari pentru fiecare baril de petrol irakian revândut. Pentru un superpetrolier, această diferență poate genera venituri de aproximativ 40 de milioane de dolari pentru un singur transport. Din acest motiv, companiile oferă și bonusuri mari echipajelor, precum cele de până la 25.000 de dolari pentru o cursă de două săptămâni.
Costurile operaționale au crescut însă considerabil din cauza securității și a asigurărilor. Tariful pentru transportarea unui baril de țiței din regiune către China a ajuns la aproximativ 37,37 dolari, un nivel aproape de record. De asemenea, primele de asigurare împotriva riscurilor de război au urcat la 10% din valoarea unei nave, față de sub 3% anterior. Natasha Kaneva, coordonatoarea echipei de strategie pentru piețele globale de materii prime din cadrul JPMorgan, subliniază că provocarea principală a pieței a devenit acum costul transportării petrolului către piețele de consum.
Instabilitatea din regiunea Golfului Persic și tensiunile din Strâmtoarea Ormuz rămân factori critici pentru securitatea energetică globală. Deși rutele alternative și protecția militară americană au stabilizat fluxurile, orice escaladare a confruntărilor militare ar putea perturba din nou livrările. Într-un context în care stocurile mondiale sunt reduse, capacitatea pieței de a absorbi șocuri suplimentare este limitată, ceea ce menține prețurile petrolului la niveluri ridicate, cotația Brent fiind în jurul valorii de 108 dolari pe baril.
