Senatul Italiei a aprobat miercuri legea prin care se creează cadrul juridic necesar pentru revenirea țării la utilizarea energiei nucleare. Această decizie vine la aproape patru decenii după ce programul nuclear al Italiei a fost abandonat în urma accidentului de la Cernobîl. Proiectul de lege a fost votat în Senat cu 81 de voturi pentru și 51 de voturi împotrivă, în timp ce șapte senatori au ales să se abțină de la vot.
Noua legislație nu autorizează imediat construcția de noi reactoare, ci stabilește regulile pentru ca astfel de proiecte să poată fi propuse, evaluate și autorizate în viitor. Guvernul condus de Giorgia Meloni va dispune de un termen de 12 luni pentru a elabora normele de aplicare. Acestea vor viza standardele de siguranță, gestionarea deșeurilor radioactive, criteriile de alegere a amplasamentelor și procedurile de autorizare a reactoarelor.
Strategia guvernului nu vizează reactoarele nucleare de mari dimensiuni, specifice trecutului țării, ci se concentrează pe reactoare modulare mici, cunoscute sub denumirea de SMR (Small Modular Reactors). Susținătorii acestor tehnologii avansate susțin că reactoarele modulare oferă o flexibilitate sporită și pot fi construite mult mai rapid decât centralele nucleare convenționale. Executivul consideră că această tranziție este esențială pentru securitatea energetică și pentru atingerea obiectivelor climatice.
Creșterea nevoilor de energie este motivul principal pentru care guvernul susține acest plan, pe fondul electrificării locuințelor, a industriei și a transporturilor. De asemenea, extinderea centrelor de date și a altor tehnologii mari consumatoare de energie vor pune presiune pe rețea. În prezent, Italia este unul dintre cei mai mari consumatori europeni de energie electrică produsă de centrale nucleare din țările vecine, bazându-se în mare măsură pe importuri.
Implementarea acestui plan se confruntă cu obstacole semnificative, inclusiv lipsa unui depozit național permanent pentru deșeurile radioactive, care sunt păstrate în prezent în facilități temporare. De asemenea, costurile sunt ridicate, estimările industriei plasează un reactor modular de 300 de megawați între 3 și 6 miliarde de euro. Michele Governatori, consilier principal la ECCO, a avertizat că cadrul de reglementare ar putea evidenția interesul limitat al investitorilor privați pentru tehnologii care nu sunt încă competitive.
Italia a avut în trecut patru reactoare în funcțiune, însă programul nuclear a fost respins prin referendum în 1987, după accidentul de la Cernobîl, și din nou în 2011, după accidentul de la Fukushima. Această reevaluare a politicii energetice se aliniază cu tendințele unor state europene precum Franța sau Polonia, care investesc în capacități nucleare pentru a reduce dependența de combustibilii fosili importați și pentru a diminua emisiile de carbon.
