Europa traversează o perioadă de intensă agitație socială, marcată de proteste violente care au afectat numeroase state, inclusiv Franța, Italia, Albania, Portugalia și Spania. Aceste manifestații au degenerat frecvent în ciocniri cu forțele de ordine, acte de vandalism asupra magazinelor și distrugerea infrastructurii urbane, rezultând sute de persoane rănite. Autoritățile au reacționat prin suplimentarea efectivelor de poliție și a forțelor de ordine pentru a încerca controlul situației pe străzi.
În Italia, premierul Georgia Meloni a anunțat măsuri de securitate stricte, inclusiv desfășurarea a 500 de militari pentru patrularea străzilor din Milano până la finalul anului. Guvernul italian aplică sancțiuni severe împotriva celor implicați în violențe, vizând inclusiv minorii. Măsurile includ amenzi de până la 20.000 de euro și pedepse cu închisoarea de până la 5 ani pentru persoanele care se alătură unor grupuri de peste 5 oameni și aruncă obiecte periculoase, precum pietre sau petarde.
Analistul economic Adrian Negrescu subliniază că aceste revolte sunt alimentate de degradarea nivelului de trai și de explozia costurilor locuințelor în marile orașe europene. Lipsa siguranței financiare și dificultatea de a achiziționa o casă afectează în mod critic tinerele generații. Specialistul menționează că inflația, care a revenit în prim-plan după valul post-pandemie, acționează ca o lovitură asupra unei populații deja slăbite economic, accentuând discrepanțele dintre grupurile sociale.
În România, Adrian Negrescu avertizează că țara urmează un traseu similar prin politici fiscale care penalizează achiziția de locuințe. El citează creșterea TVA-ului de la 9% la 21% pentru locuințele noi și introducerea impozitării în funcție de valoarea de piață ca factori de frustrare. Pentru un apartament de 100.000 de euro, taxele de TVA, impozitul pe tranzacție și costurile notariale transformă achiziția într-o misiune aproape imposibilă pentru tineri.
Din perspectiva demografică, Adrian Negrescu observă că mulți dintre protestatari sunt copii ai imigranților care resimt lipsa de integrare și de oportunități. Aceștia se confruntă cu o societate occidentală în care nu se regăsesc, fiind excluși din procesele economice. În timp ce părinții lor au reușit să se integreze prin muncă, generația actuală acționează direct pentru a schimba condițiile de viață, fiind impulsionată de lipsa de perspectivă oferită de guvernele naționale.
Contextul social european este marcat de o disparitate economică majoră, conform datelor Comisiei Europene. Aproximativ 92,7 milioane de persoane din Uniunea Europeană trăiesc în risc de sărăcie sau excluziune socială, ceea ce reprezintă peste 20% din populația blocului comunitar. În același timp, primii 20% dintre cei mai bogați cetățeni europeni obțin venituri de aproximativ 4,7 până la 5 ori mai mari decât veniturile celor mai săraci 20% din populație.
