Germania, Italia și Grecia au blocat un proiect de declarație UE-Canada care include propunerea de a oferi Canadei statutul de membru asociat. Această inițiativă, susținută de Ursula von der Leyen, a generat o dispută dură în cadrul Bruxellesului, în contextul summitului de la Montreal programat pentru joi și vineri. Statele europene au exprimat temeri legate de consecințele juridice și de posibilitatea ca acest model să fie cerut de alte țări terțe.
Conflictul a apărut deoarece termenul de „membru asociat” nu este clar definit în cadrul structurii actuale a Uniunii Europene. Conform unor diplomați europeni, utilizarea acestei terminologii necunoscute ar putea crea un precedent periculos și așteptări nejustificate din partea altor națiuni. Criticile au vizat faptul că această propunere nu a fost comunicată anterior statelor membre, lăsându-le capitalele europene, inclusiv Berlinul, într-o poziție de neînțelegere față de obiectivele Comisiei.
Proiectul de declarație menționa schimburi regulate cu autoritățile canadiene privind reglementările și politici majore, urmând ca domeniul de aplicare al parteneriatului să fie definit complet la summitul din 2027. Totuși, includerea acestui concept în primul document oficial cu o semnificație politică majoră a provocat o opoziție puternică din partea Germaniei, Italiei și Greciei, precum și scepticism din partea Franței. Comisia a încercat să atenueze situația printr-un text revizuit care specifică faptul că termenul a fost doar „propus de Comisia Europeană”.
Procedura de adoptare a documentului prin metoda silențioasă a fost întreruptă după ce cele trei state au ridicat obiecții înainte de termenul limită. În urma acestui blocaj, se așteaptă ca biroul președintelui Consiliului European, António Costa, să difuzeze o versiune nouă a textului. Aceasta va fi supusă unei noi runde de discuții la nivel de ambasadori miercuri, încercând să găsească un compromis înainte de începerea summitului oficial dintre Uniunea Europeană și Canada.
Ideea de aderare asociată a fost lansată de Ursula von der Leyen în septembrie, în cadrul discursului despre Starea Uniunii, avându-l pe Mark Carney ca invitat de onoare. Deși propunerea i-a fost prezentată anterior canadienilor, aceasta nu a fost discutată prealabil cu statele membre sau în interiorul Comisiei Europene. Chiar și Mark Carney a manifestat o anumită rezervă față de această nomenclatură, preferând să utilizeze termenul de „alianță a viitorului”, subliniind că substanța parteneriatului este mai importantă decât eticheta folosită.
În cadrul Uniunii Europene, procesul de luare a deciziilor privind parteneriatele externe implică adesea o coordonare complexă între Comisie și statele membre pentru a evita crizele de legitimitate. Deciziile care vizează statutul juridic al partenerilor externi necesită un consens larg pentru a nu compromite arhitectura de securitate și integrare a blocului. Această dispută subliniază tensiunea dintre dorința de extindere a influenței europene și necesitatea de a menține un cadru juridic stabil și previzibil.
