Benjamin Netanyahu și coaliția sa de dreapta se pregătesc pentru alegerile legislative din Israel, primele organizate după atacul Hamas din 7 octombrie 2023. Acest proces electoral are loc într-un context de conflict extins, desfășurat nu doar în Gaza, ci și în Liban, împotriva Hezbollah, precum și cu Iranul. Premierul israelian încearcă să își consolideze poziția într-un climat de instabilitate regională majoră, utilizând argumente legate de securitatea națională pentru a menține controlul asupra guvernării.
Sondajele de opinie din a doua jumătate a lunii octombrie indică un risc ridicat de blocaj parlamentar, deoarece niciun bloc nu pare să obțină majoritatea de 61 de mandate din totalul de 120 de deputați din Knesset. Coaliția actuală a lui Netanyahu adună între 52 și 54 de mandate, în timp ce opoziția, fără partidele arabe, se situează la 55-57 de mandate. Partidele arabile, care reprezintă aproximativ 20% din populație, dețin restul mandatelor, însă o colaborare cu blocul lui Netanyahu este exclusă, iar o coaliție cu opoziția este puțin probabilă.
Principalul oponent al lui Netanyahu este Gadi Eisenkot, fost șef al armatei israeliene IDF, care a fondat partidul centrist Yashar. Eisenkot, un militar de carieră care a comandat Brigada de elită Golani, promovează o strategie de „securitate pragmatică” și integritate instituțională. Partidul său mizează pe alegătorii de centru dreapta care sunt dezamăgiți de alianța lui Netanyahu cu partidele de extremă dreaptă. Programul său include măsuri precum impunerea serviciului militar pentru ultraortodocși și crearea unor comisii independente pentru anchetarea eșecului de securitate de la 7 octombrie.
Benjamin Netanyahu mizează pe imaginea de garant al securității, lansând pe 18 octombrie o strategie axată pe distrugerea capacităților axei iraniene. Totuși, liderul Likud este afectat de două scandaluri majore: Qatargate, privind finanțarea Hamas de către Qatar cu acordul său, și informațiile privind avertizările primite cu zece zile înainte de masacrul din 2023. Strategia sa electorală include și convingerea alegătorilor că voturile pentru partidele mici de dreapta ar fi irosite dacă acestea nu ating pragul electoral de 3,25%.
În cazul în care Likud nu obține majoritatea, Netanyahu ar putea utiliza mecanismul de prim-ministru interimar (caretaker) pentru a menține puterea în timpul unui blocaj legislativ. O altă variantă este formarea unui guvern de uniune națională, o soluție istorică folosită în momente de amenințare existențială. Acest scenariu ar putea implica o coordonare strategică cu Statele Unite pentru gestionarea conflictului cu Teheranul, în condiții în care armata israeliană efectuează exerciții militare masive chiar la granița cu Iranul.
Contextul geopolitic actual este marcat de o tensiune extremă în Orientul Mijlociu, cu operațiuni militare intense pe mai multe fronturi. În timp ce Israelul își reconfigurează poziția strategică, actorii internaționali, inclusiv Statele Unite, monitorizează îndeaproape deciziile de leadership pentru a evita escaladări necontrolate. Această perioadă de tranziție politică coincide cu necesitatea de a gestiona simultan amenințările de la graniță și presiunea internă pentru reforme judiciare și anchete de securitate.
