Franța pregătește o nouă strategie de securitate numită „descurajare înaintată”, menită să descurajeze Rusia prin consolidarea capacităților nucleare în Europa. Planul, susținut de președintele Emmanuel Macron, presupune desfășurarea avioanelor de luptă Rafale capabile să transporte arme nucleare pe teritoriul european. Această inițiativă vizează crearea unei infrastructuri noi de comunicații securizate, sisteme de avertizare timpurie și mecanisme de schimb de informații cu aliații europieni, conform unei analize The Wall Street Journal.
Obiectivul central al acestui proiect este creșterea incertitudinii strategice pentru președintele rus Vladimir Putin. Xavier Chatel, consilierul lui Macron pentru afaceri strategice, a explicat la o conferință de securitate de la Varșovia că acest plan introduce o nouă complicație pentru adversar, forțând Rusia să analizeze un nivel suplimentar de amenințare. Proiectul oferă Franței opțiuni noi pentru dispersarea forțelor nucleare în cazul unei eventuale escaladări, consolidând astfel capacitatea de răspuns a Parisului.
În prezent, zece state europene s-au alăturat acestei inițiative: Regatul Unit, Germania, Țările de Jos, Belgia, Polonia, Grecia, Finlanda, Norvegia, Suedia și Danemarca. Totuși, Italia a refuzat să participe, iar cele trei state baltice nu sunt incluse în acest grup. Noua arhitectură de comunicații ar putea sprijini și apărarea convențională, oferind o alternativă în cazul în care SUA nu ar reuși să își protejeze aliații din cadrul NATO.
Doctrina nucleară franceză permite utilizarea armelor nucleare atunci când sunt amenințate „interesele vitale” ale țării, concept pe care Macron l-a extins și la nivel european. Franța, care deține aproximativ 290 de focoase nucleare operaționale, intenționează să relucreze producția de dispozitive nucleare după decenii de pauză. Președintele finlandez, Alexander Stubb, a menționat că, deși nu există planuri de amplasare a armelor pe teritoriul Finlandei în timp de pace, scopul este crearea unei dileme strategice pentru Rusia.
Sistemul de coordonare francez funcționează prin zece grupuri separate, utilizând un model de tip „centru și ramificații” prin care oficialii din domeniul apărării își compară informațiile. Această abordare nu înlocuiește umbrela nucleară a SUA, dar completează garanțiile existente. Ministrul norvegian de externe, Espen Barth Eide, a subliniat că Franța dispune de această capacitate strategică într-o perioadă de tensiuni geopolitice crescute, oferind un suport suplimentar pentru securitatea continentului.
Istoricul independenței nucleare franceze datează din anii 1960, sub președinția lui Charles de Gaulle, când Franța a căutat un sistem de descurajare suveran, independent de NATO. Această politică a fost influențată de îndoielile privind disponibilitatea SUA de a risca un conflict nuclear pentru a apăra aliații europeni. Astăzi, aceste temeri sunt alimentate de schimbările politice din Washington, ceea ce determină statele europene să caute soluții de securitate regională mai autonome.
