Pentagonul a lansat planul FORTRESS, o strategie de reziliență care impune marilor baze militare din Statele Unite să poată funcționa autonom timp de cel puțin 90 de zile. Această măsură de securitate este concepută pentru a asigura continuitatea operațiunilor în cazul unui război de amploare, care ar putea compromite accesul la resurse critice precum energia, apa și combustibilul chiar pe teritoriul american.
Programul FORTRESS, un acronim pentru un plan de reziliență a trupelor, energiei și aprovizionării, a fost prezentat de secretarul Apărării, Pete Hegseth, la baza Quantico la data de 30 septembrie. Obiectivul principal este eliminarea dependenței de infrastructura municipală civilă, considerată un risc intolerabil pentru apărarea națională. Fără acces la electricitate, structurile de comandă, logistica, liniile de asamblare a armamentului și comunicațiile de bază ar putea fi paralizate.
Pentru a evita colapsul în cazul unor atacuri asupra rețelelor civile, armata americană explorează utilizarea reactoarelor nucleare portabile, a bateriilor de mare capacitate și a microrețelelor autonome. În acest sens, în luna august au fost semnate contracte de până la 2,2 miliarde de dolari pentru implementarea microreactoarelor nucleare la cinci baze militare, printre care se numără Fort Bragg și Fort Hood. Aceste tehnologii permit bazelor să funcționeze independent de rețeaua națională.
Strategia vizează și securizarea lanțurilor de aprovizionare, deoarece un conflict pe mai multe fronturi ar putea duce la întreruperea fluxurilor globale. Planul prevede constituirea unor rezerve strategice de muniție, combustibil, minerale critice, componente electronice, piese de schimb și materiale medicale. De asemenea, Pentagonul solicită ca fiecare echipament esențial să dispună de cel puțin două surse de aprovizionare, astfel încât pierderea unui singur furnizor sau al unei fabrici să nu oprească operațiunile.
Sean Parnell, purtătorul de cuvânt al Pentagonului, a subliniat că abordarea strategică a fost schimbată, renunțând la ideea că oceanele oferă protecție naturală. Această nouă viziune, susținută de Donald Trump, pune accent pe protecția teritoriului și pe zone strategice precum Groenlanda sau Panama. Documentele de planificare includ și mecanisme prin care fabricile civile ar putea fi convertite rapid la producția de echipamente de apărare în situații de criză.
Evoluția acestor măsuri de securitate reflectă o schimbare de paradigmă în gestionarea riscurilor de infrastructură la nivel global. În contextul vulnerabilităților actuale, decidenții militari prioritizează capacitatea de rezistență locală în fața unor atacuri care vizează rețelele de utilități. Această orientare către autonomie energetică și logistică este esențială pentru menținerea capacității de răspuns într-un scenariu de conflict modern, unde infrastructura civilă devine o țintă strategică.
