Beijingul a reacționat oficial luni la afirmațiile autorităților din Statele Unite, acuzând Washingtonul de denigrare și de „demonizarea” Institutelor Confucius. Această dispută diplomatică a izbucnit după ce oficialii americani au susținut că aceste centre culturale, finanțate direct de guvernul chinez, pot reprezenta riscuri pentru securitatea națională a Statelor Unite. Tensiunile reflectă o fractură profundă în modul în care cele două puteri percep prezența organizațiilor culturale chineze pe teritoriul american.
Secretarul american al Apărării, Pete Hegseth, a oferit detalii despre preocupările de securitate, susținând că în universitățile din Statele Unite au reapărut organizații asociate cu aceste institute. Conform declarațiilor sale, aproximativ 80 de astfel de structuri ar fi fost identificate în cadrul a 30 de universități americane. Pete Hegseth a argumentat că aceste entități funcționează sub alte denumiri și statute, având ca scop furtul de proprietate intelectuală și influențarea studenților americani.
Guo Jiakun, purtător de cuvânt al Ministerului chinez de Externe, a respins categoric aceste acuzații, afirmând că Beijingul se opune oricărei forme de denigrare a acestor centre. Guo Jiakun a subliniat că schimburile și cooperarea educațională dintre China și Statele Unite sunt esențiale pentru o mai bună înțelegere reciprocă între cele două popoare. Totodată, acesta a susținut că aceste relații educaționale nu ar trebui să fie afectate de ingerințe politice externe.
În Statele Unite, autoritățile au avertizat că numărul acestor centre va fi redus considerabil începând cu anul 2025, din cauza suspiciunilor legate de propagadă. Instituțiile sunt adesea găzduite de universități și au ca obiectiv principal promovarea culturii chineze prin cursuri de limbă și organizarea de evenimente culturale. Totuși, preocupările oficialilor americani vizează posibilitatea ca aceste centre să fie utilizate în scopuri de propagandă sau pentru colectarea de informații.
Modelul de funcționare al Institutelor Confucius implică parteneriate cu universități din numeroase țări, în care China asigură profesori, materiale didactice și finanțarea necesară. Această structură este similară cu alte rețele internaționale de promovare culturală, precum Alianța Franceză sau Institutele Goethe din Germania. Totuși, în cazul centrului chinez, controlul financiar și operațional exercitat de Beijing rămâne un punct de conflict strategic major între cele două mari puteri.
Instituțiile de promovare culturală prin intermediul limbii și educației sunt utilizate global de diverse state pentru a extinde influența soft power. În timp ce organizații precum Alianța Franceză sau Institutele Goethe sunt recunoscute ca instrumente de diplomație culturală, prezența Institutelor Confucius este privită de unii decidenți occidentali ca o extensie a aparatului de stat chinez, generând astfel dezbateri privind securitatea și autonomia academică.
