Europa trebuie să schimbe modul în care răspunde atacurilor hibride lansate de Rusia, trecând de la simpla identificare a riscurilor la o strategie reală de descurajare. Parlamentarul ceh Marek Zenisek, academician și doctor în filosofie, avertizează că actuala abordare a guvernelor europene este insuficientă. Acesta subliniază că simpla recunoaștere a amenințărilor nu constituie un factor de descurajare eficient, lăsând Rusia să considere aceste operațiuni ca pe o investiție cu costuri reduse și beneficii strategice mari.
O problemă majoră identificată de Marek Zenisek este tendința autorităților de a investiga incidentele izolate în mod separat, fără a le vedea ca parte a unei campanii coordonate. Un exemplu relevant a fost evenimentul de la aeroportul din Leipzig, în Germania, pe 20 iulie 2024, când un colet incendiar a provocat un incendiu. Deși incidente similare au apărut în Polonia și Regatul Unit în următoarele două zile, autoritățile germane au emis o avertizare abia la sfârșitul lunii august, după peste cinci săptămâni.
Această gestionare fragmentată creează o asimetrie strategică în favoarea Moscovei, care poate desfășura campanii pe termen lung în timp ce statele europene reacționează doar la evenimente punctuale. Guvernele trebuie să analizeze atacurile cibernetice, actele de sabotaj sau tentativele de infiltrare ca elemente ale aceleiași operațiuni de sabotaj atribuite Rusiei. Fără o coordonare a evaluărilor, Rusia beneficiază de o zonă gri în care poate testa limitele de reacție ale societăților europene fără a suporta consecințe imediate.
Pentru a schimba calculul strategic al Kremlinului, Europa trebuie să stabilească din timp un set de măsuri și consecințe credibile care să poată fi activate rapid. Marek Zenisek recomandă utilizarea ambiguității strategice, astfel încât Moscova să nu știe exact reacția europeană, dar să fie convinsă că aceasta va avea impact concret. Obiectivul este ca orice operațiune ostilă să devină un risc inacceptabil pentru Rusia, transformând agresiunile într-o acțiune mult mai costisitoare pentru Moscova.
Consolidarea rezilienței societăților europene este un pas necesar, însă aceasta nu poate înlocui o strategie capabilă să modifice comportamentul adversarului. Europa trebuie să își îmbunătățească capacitatea serviciilor de informații și să elimine obstacolele juridice sau instituționale care încetinesc răspunsul. Prin coordonarea mai eficientă a mecanismelor de tragere la răspundere, statele europene pot transmite un mesaj clar că atacurile repetate nu vor rămâne fără consecințe reale și sistematice.
În contextul securității regionale, statele europene se confruntă cu o diversificare a amenințărilor, de la sabotaj fizic la dezinformare și atacuri cibernetice asupra infrastructurii critice. Această evoluție forțează decidenții să prioritizeze nu doar protecția activelor, ci și capacitatea de a impune costuri politice și economice agresorului. Gestionarea acestor riscuri hibride devine un element central în menținerea stabilității și a integrității teritoriilor europene în fața presiunilor externe.
