Piețele financiare europene registrează semnale de alarmă în ceea ce privește stabilitatea celei de-a doua economii din zona euro. Investitorii reevaluează perspectivele fiscale ale Franței, pe măsură ce datoria publică ridicată, deficitul bugetar masiv și creșterea economică slabă alimentează temeri privind capacitatea Parisului de a-și controla finanțele. Această situație pune sub presiune moneda euro, care s-a depreciat cu aproape 5% față de dolar de la începutul anului.
Costul împrumuturilor pentru Franța a suferit o creștere semnificativă, randamentul obligațiunilor guvernamentale pe 10 ani depășind săptămâna aceasta pragul de 5% pentru prima dată din 2002. În paralel, diferența dintre randamentele obligațiunilor franceze și cele germane pe 10 ani a depășit joi 170 de puncte de bază. Acest indicator al tensiunilor financiare a atins un nivel nemaivăzute de la criza datoriilor suverane din zona euro de la începutul anilor 2010.
Riscul de fragmentare financiară reprezintă principala îngrijorare, fenomen prin care statele care folosesc aceeași monedă se confruntă cu costuri de împrumut foarte diferite. Această disparitate poate declanșa o spirală a costurilor de rambursare a datoriei pentru statele afectate. Costul asigurării împotriva incapacității de plată a guvernului francez, măsurat prin instrumentele de tip credit default swap (CDS), se află de asemenea la cel mai ridicat nivel din perioada crizei de la începutul anilor 2010.
Economia Franței înregistrează o încetinire puternică, guvernul reducând prognoza de creștere economică pentru 2026 la doar 0,5%. Datoria publică a ajuns la 119% din PIB la sfârșitul trimestrului al doilea din 2026, o cifră apropiată de nivelul de 128% înregistrat de Grecia la sfârșitul anului 2009. Această evoluție, combinată cu volatilitatea politică și tensiunile sociale, ridică semne de întrebare privind capacitatea guvernului de a implementa măsuri de stabilizare a finanțelor publice.
Analistii de la BlackRock și alți experți consideră că mediul actual este semnificativ diferit de cel care a precedat criza din 2011-2012. Deși există riscuri de volatilitate și efecte de propagare, băncii sunt mai solide, iar mecanismele de protecție sunt mai dezvoltate. Totuși, investitorii observă o schimbare de percepție, Franța fiind considerată tot mai mult ca o economie de periferie europeană, în loc de un nucleu central, din cauza incertitudinii actuale.
Istoricul crizei datoriilor suverane din zona euro a început în Grecia, extinzându-se ulterior către Portugalia, Irlanda, Italia și Spania. Acea criză a fost agravată de revizuiri bruște ale deficitului bugetar, precum în cazul Greciei în 2009, când estimările oficiale au fost subminate de cifre mult mai mari. În prezent, deși Franța prezintă vulnerabilități, experții subliniază că transparența datelor furnizate de instituțiile naționale franceze reduce probabilitatea unor surprize similare.
