Rusia a accelerat vânzarea rezervelor de aur, livrând aproximativ 6,2 tone în luna septembrie. Această scădere aduce totalul vânzărilor de la începutul anului la circa 62 de tone, un ritm de cedare a activelor care amintește de perioada critică din 1998. În acel moment istoric, Rusia a vândut 118 tone de aur în doar trei luni, o situație de alertă extremă pentru rezervele naționale.
Adam Stroniawski, director general al Mennica Skarbowa, explică faptul că Rusia se confruntă cu un deficit bugetar masiv cauzat de războiul din Ucraina. Autoritățile rusești doresc să direcționeze fondurile către sectorul apărării, utilizând aurul pentru acest scop. Tranzacțiile nu au loc pe piața londoneză, ci în Hong Kong, unde principalul cumpărător este banca centrală a Chinei, ceea ce limitează impactul asupra prețului global.
În paralel, Kazahstanul a anunțat intenția de a reduce deținerile de aur până la sfârșitul anului. Această țară, care a fost unul dintre cei mai mari cumpărători la nivel mondial în primele opt luni ale anului 2024, dorește ca metalul să reprezinte 75% din rezervele totale, de la nivelul actual de aproximativ 78%. Această decizie este interpretată ca o metodă de a marca profiturile realizate după o perioadă lungă de achiziții.
Deși schimbarea de abordare a Rusiei și Kazahstanului ridică semne de întrebare privind tendințele băncilor centrale, Polonia pare să mențină o strategie opusă. Banca Națională a Poloniei cumpără activ aur, având deja rezerve aproape de pragul de 700 de tone. Polonia ocupă locul 10 la nivel mondial în acest segment, iar menținerea rezervelor mari este esențială pentru îmbunătățirea bonității țării și stabilizarea monedei naționale.
Din punct de vedere al evoluției pieței, prețul aurului a cunoscut fluctuații semnificative în ultimii ani. Conform datelor World Gold Council, prețul a crescut cu 25,5% în 2024 și cu 67,4% în 2025, raportat la dolarul american. Totuși, în primele nouă luni ale anului 2026, cotația a înregistrat o scădere de 4,4%, ceea ce ar putea determina unii investitori să își vândă activele pentru a securiza câștigurile.
Evoluția prețurilor metalelor prețioase este strâns legată de politicile monetare globale și de rolul aurului ca activ de rezervă. În perioadele de instabilitate geopolitică, băncile centrale tind să utilizeze aurul ca instrument de siguranță (safe haven). Chiar și în contextul unor corecții temporare ale valorii, cererea structurată din partea instituțiilor financiare și a investitorilor pe termen lung menține presiunea ascendentă asupra activului.
