Riscul geostrategic major pentru România este posibilitatea de a se trezi cu o graniță de 850 de kilometri cu Federația Rusă. Această situație ar putea apărea în cazul în care Ucraina ar pierde războiul sau dacă nu ar mai primi ajutor extern, conform avertismentului oferit de George Scutaru, fost consilier prezidențial și director general al New Strategy Center. Scutaru explică faptul că, într-un scenariu de prăbușire a frontului ucrainean, România ar fi singura țară care ar suferi direct prin extinderea contactului cu rușii.
Analiza indică faptul că, spre deosebire de Polonia sau Finlanda, care vor păstra limitele actuale cu Federația Rusă, România ar putea avea contact direct pe Dunăre sau pe Prut. Aceasta din urmă ar fi o consecință a lipsei de armată și de adâncime strategică a Moldovei pentru a absorbi un eventual atac. George Scutaru subliniază că, din punct de vedere istoric, România nu a beneficiat niciodată de faptul de a avea o graniță directă cu Federația Rusă, întrebând care politician ar putea considera această situație avantajoasă.
Problema securității europene este mult mai complexă decât un simplu conflict regional, deoarece Rusia urmărește controlul asupra întregii arhitecturi de securitate. George Scutaru amintește că, încă din decembrie 2021, Rusia a cerut NATO retragerea infrastructurii militare din statele membre care s-au alăturat Alianței după 1997, precum Polonia, Cehia, Ungaria sau România. O astfel de cerere ar reveni, în esență, Rusiei cu un drept de veto asupra securității în Europa, ceea ce demonstrează că apetitul de cucerire al lui Putin nu se limitează la Crimeea.
În ceea ce privește capacitatea de răspuns, George Scutaru critică clasa politică din România pentru lipsa de înțelegere a pericolului iminent. El menționează că, în timp ce NATO a fondat un centru de excelență în Polonia pentru a analiza lecțiile învățate din Ucraina, România nu a reușit să trimită nici măcar un ofițer, din cauza dificultăților administrative legate de aprobarea plafoanelor și a salarizării. Această situație reflectă o abordare care ignoră proximitatea reală față de conflict, tratând securitatea ca pe o problemă îndepărtată.
Vulnerabilitatea României este accentuată și de presiunea exercitată prin războiul cognitiv și narativele anti-occidentale care promovează ideea de „pace cu orice preț”. Scutaru avertizează că această abordare înseamnă, de fapt, capitularea Ucrainei și va stimula o agresiune și mai mare din partea Rusiei. Din cauza lipsei de coeziune națională și a încrederii slăbite în instituții, România este considerată cea mai vulnerabilă țară de pe flancul estic al NATO, deoarece o eventuală pace obținută în condiții avantajoase pentru Moscova va fi doar temporară.
Contextul securității regionale este marcat de o tensiune constantă între stabilitatea frontierelor NATO și ambițiile de expansiune ale Federației Ruse. În cadrul Alianței Nord-Atlantică, statele de la est sunt supuse unor presiuni constante de a își crește capacitățile de apărare pentru a contracara riscurile de destabilizare. Această dinamică transformă securitatea frontierelor de la est într-un pilon central al stabilității întregii zone europene și al coeziunii politice a blocului occidental.
