Parlamentul României dezbate în prezent inițiativa legislativă B562/2026, intitulată „privind protejarea intereselor naționale în domenii strategice”, care introduce mecanisme de intervenție statală în tranzacțiile private. Proiectul vizează posibilitatea ca statul să preia active critice în contul datoriilor fiscale sau să intervină direct în sectoare cheie, precum cel al energiei. Această propunere este privită ca un risc major pentru atractivitatea economiei naționale într-un context global marcat de tensiuni și competiție economică acerbă.
În cadrul proceselor de fuziuni și achiziții (M&A), investitorii alocă resurse masive pentru audituri, echipe juridice și securizarea finanțării bancare. Propunerea B562/2026 ar putea permite statului să intervină la finalul acestor procese complexe pentru a prelua activele de sub investitor prin prerogative discreționare. Un astfel de mecanism ar putea genera un efect de descurajare masivă, cunoscut sub numele de chilling effect, făcând ca investitorii strategici să evite piața românească.
Susținătorii legii argumentează că măsurile sunt necesare pentru protejarea țării sau a consumatorilor vulnerabili, însă cadrul juridic actual oferă deja instrumente de control. Statul dispune de mecanismul Comisiei de Examinare a Investițiilor Străine Directe (CEISD), de reglementări sectoriale stricte impuse de autorități precum ANRE sau ANCOM și de filtrul Consiliului Suprem de Apărare a Țării. Introducerea unor noi prerogative ar putea adăuga doar birocrație toxică și nesiguranță juridică în loc de securitate reală.
Un aspect critic al proiectului vizează termenul de nouăzeci de zile în care statul ar trebui să achitie prețul integral al unei tranzacții. Există semne de întrebare privind disponibilitatea fondurilor necesare pentru achiziții neprevăzute și riscul ca transferul proprietății să aibă loc înainte de plata efectivă. În cazul în care statul nu găsește banii în termenul stabilit, vânzătorii se pot trezi în situații juridice dificile, cu active transferate fără plata cuvenită.
Pe lângă problemele financiare, se ridică dubii privind capacitatea companiilor de stat de a gestiona eficient active de înaltă complexitate fără un proces de due diligence propriu. Experiența anterioară indică faptul că politizarea conducerilor și lipsa de viziune tehnologică în entitățile de stat au dus adesea la pierderi financiare semnificative. O economie puternică depinde de integrarea în piața europeană și de accesul la capital proaspest, nu de etatizarea sectoarelor strategice.
Contextul economic actual este marcat de o volatilitate ridicată, fenomen menționat și în discuțiile privind deficitele bugetare trimestriale. Într-o perioadă de schimbări structurale globale, stabilitatea reglementărilor este esențială pentru menținerea încrederii investitorilor. Capacitatea de a atrage tehnologii moderne și capital prin reguli clare rămâne singura metodă de a asigura servicii de calitate și costuri suportabile pentru consumatorii finali pe termen lung.
