Infrastructura subterană a devenit un nou domeniu de conflict pe frontul ucrainean, pe măsură ce soldații ruși și ucraineni folosesc rețelele de conducte pentru a se infiltra în spatele liniilor inamice. Într-un context dominat de utilizarea masivă a dronelor, deplasarea la suprafață a devenit extrem de periculoasă, forțând trupele să caute căi de acces sub pământ. Această tactică permite infiltrarea în zone supravegheate de drone sau traversarea unor obstacole precum râuri și câmpuri minate fără a fi detectați imediat.
În apropierea orașului Kupiansk, armata ucraineană a început să riposteze în interiorul acestor rețele, în cadrul unei operațiuni numite Veles. Soldații se deplasează prin conducte cu un diametru de aproximativ 1,2 metri, într-un mediu extrem de îngust unde mișcarea este posibilă practic doar în șir indian. Confruntările au loc adesea la o distanță de doar patru metri între tabere, utilizând mitraliere grele și măști de gaze, într-un spațiu marcat de mirosuri puternice de gaz și cadavre.
Militarii ruși au utilizat aceste conducte de gaze construite în epoca sovietică pentru a lansa atacuri prin surprindere și pentru a ajunge în spatele pozițiilor ucrainene. Aceștia au reușit să perforze conductele și să sape până la suprafață pentru a opera drone, retrăgându-se apoi în subteran. Deși ucrainienii au încercat să distrugă ieșirile prin artilerie sau atacuri aeriene, forțele ruse au reușit să deschidă noi accese prin săparea în jurul breșelor create.
Brigada Hartia a coordonat răspunsul ucrainean, descoperind că rușii au transformat rețelele în centre de cazare și aprovizionare, dotate cu baricade din saci de nisip și mitraliere. Pentru a neutraliza aceste poziții, ucrainienii au utilizat vehicule terestre fără pilot încărcate cu explozibili și mitraliere grele operate de la distanță. Brigada Hartia a raportat capturarea a peste 30 de militari ruși și eliminarea a peste 100 de adversari în zona conductelor principale din apropierea Kupiansk.
Eficacitatea acestei strategii subterane este subiect de dezbatere, însă tendința de a căuta adăpost sub pământ pare să crească ca răspuns la armele de precizie. Volodimir Dehtiarov, locotenent și purtător de cuvânt al Brigăzii Hartia, a comparat tactica cu un joc în care trebuie să lovești „cârtița” exact când aceasta iese la suprafață. În ciuda dificultăților, unii soldați ucraineni afirmă că preferă mediul claustrofobic din subteran în fața amenințării constante reprezentate de dronele de la suprafață.
Utilizarea rețelelor de transport de energie este o caracteristică a infrastructurii din regiune, Ucraina fiind un coridor vital pentru gazul rusesc către Europa. Conform datelor furnizate de compania Ukrnafta, aceasta operează aproximativ 3.200 de kilometri de conducte petroliere și peste 3.000 de kilometri de conducte de gaze. Aceste rețele vaste, construite în perioada sovietică, oferă acum oportunități tactice noi pentru ambele părți implicate în conflictul armat.
