Lumea se confruntă cu o schimbare de paradigmă în care deciziile diplomatice și militare depind tot mai mult de tehnologia privatizată. Corneliu Bjola, profesor de studii diplomatice la Universitatea Oxford și director al Oxford Digital Diplomacy Research Group, explică faptul că statele au început să depindă de infrastructuri pe care nu le controlează direct. Această realitate transferă o parte din autoritatea guvernelor către companii din Silicon Valley, care gestionează comunicarea, procesarea informației și chiar capacitățile militare.
O vulnerabilitate strategică majoră este ilustrată de serviciul Starlink, esențial pentru activitățile civile și militare din Ucraina. Corneliu Bjola subliniază că, atunci când funcționarea unor astfel de servicii depinde de decizii comerciale sau condiții contractuale, statul rămâne cu un control limitat asupra propriei securități. Puterea se manifestă acum prin controlul infrastructurii, prin arhitectura algoritmilor care determină vizibilitatea informației și prin instrumentele de inteligență artificială folosite pentru sintetizarea datelor de către instituții.
În acest peisaj tehnologizat, Rusia utilizează o strategie numită „epistemic warfare”, un război cognitiv care depășește propaganda clasică. Obiectivul Kremlinului nu este doar impunerea unei versiuni de realitate, ci slăbirea încrederii cetățenilor în posibilitatea de a stabili ce este adevărat. Prin utilizarea inteligenței artificiale, serviciile de intelligence rusești pot produce industrial mesaje persuasive, adaptate la profilurile comportamentale ale unor grupuri precise de public, accelerând astfel operațiunile de influență.
Un exemplu recent de manipulare a realității a fost incidentul dronelor rusești în spațiul aerian al Poloniei, în noaptea de 9 spre 10 septembrie 2025. Corneliu Bjola notează că dezinformarea a încercat să răstoarne sensul politic al atacului, prezentând încălcarea spațiului aerian drept o provocare ucraineană. Astfel, Rusia nu doar neagă implicarea sa, ci încearcă să transforme frica de război în ostilitate față de Ucraina, compromițând capacitatea societăților de a formula un răspuns comun.
România rămâne expusă în fața acestor amenințări, având nevoie de o viziune politică care să unească resursele tehnice și expertiza umană. Corneliu Bjola menționează că ascensiunea lui Călin Georgescu pe TikTok a demonstrat cât de rapid pot fi depășite instituțiile înainte de a oferi explicații coerente. Lipsa unei strategii de comunicare care să gestioneze incertitudinea și vulnerabilitățile interne oferă teren liber pentru ca operațiunile hibride să readucă deciziile naționale în sfera de influență a Moscovei.
Securitatea regională în zona Mării Negre depinde de capacitatea de a identifica rețelele de influență și de a proteja infrastructurile critice. În contextul actual, tensiunile geopolitice sunt amplificate de o fragmentare a răspunsurilor instituționale. O strategie de reziliență trebuie să combine combaterea asediului informațional cu soluții la problemele interne ale societății, deoarece nemulțumirile reale sunt instrumentele principale prin care propaganda externă reușește să radicalizeze populația și să creeze diviziuni profunde.
