O analiză publicată de European Policy Centre (EPC) la 22 octombrie 2026 propune includerea explicită a refugiaților în cadrul Parteneriatelor UE pentru Talente. Cercetătoarele Melissa Siegel, Katrin Marchand și Giulia Mori recomandă ca aceste persoane, care trăiesc în țările partenere, să beneficieze de activități de formare profesională, acces la muncă în țările gazdă și oportunități de mobilitate profesională spre Europa. Propunerea vizează integrarea acestora în cadrele de cooperare existente, adaptându-le la legislația și condițiile specifice ale fiecărei țări gazdă.
În prezent, Parteneriatele UE pentru Talente sunt active cu Tunisia, Maroc, Egipt, Bangladesh și Pakistan, însă mobilitatea s-a concentrat în principal pe cetățenii acestor state. Conform analizei, refugiații care rezidă în aceste regiuni au rămas marginali în cadrul acestor mecanisme de cooperare. Pentru a corecta această situație, cercetătoarele propun un model structurat pe două grupuri de participanți: un prim grup care ar beneficia de formare și locuri de muncă direct în țara gazdă, iar un grup mai restrâns care ar putea accesa căi de mobilitate profesională către Europa.
Egiptul este recomandat ca țară pentru implementarea unui proiect-pilot prioritar, având în vedere parteneriatul deja existent și numărul mare de persoane refugiate din regiune. Analiza subliniază că mobilitatea profesională ar trebui să funcționeze ca un instrument complementar față de mecanismele actuale de azil, relocare și admitere umanitară. Autorii cer ca procesul de recrutare să fie echitabil, să utilizeze contracte transparente și să includă mecanisme de reclamație și protecție împotriva exploatării, cu o atenție sporită pentru femei, părinți singuri sau persoane cu dizabilități.
Propunerea nu instituie un program nou de admitere și nu acordă automat dreptul de a lucra în Uniunea Europeană. Parteneriatele rămân cadre flexibile de cooperare în care Comisia și statele membre stabilesc, împreună cu partenerii și angajatorii, prioritățile privind competențele și mobilitatea legală. În acest context, instrumente precum EU Talent Pool, a cărui funcționare deplină este estimată pentru sfârșitul anului 2027, rămân platforme distincte. Participarea statelor la aceste parteneriate este voluntară, iar înscrierea nu garantează drepturi de intrare, ședere sau muncă în UE.
Această recomandare de politică publică se aliniază cu obiectivele strategice ale ONU pentru gestionarea migrației. Înaltul Comisar al ONU pentru Refugiați, Barham Salih, a stabilit la 9 februarie 2026 obiectivul de a reduce cu 50%, până în anul 2035, numărul refugiaților aflați în stare de strămutare prelungită și dependenți de ajutor umanitar. Integrarea prin muncă și formare profesională este văzută ca un mijloc de a sprijini autonomia acestor persoane, fără a înlocui protecția sau asistența de urgență necesară în situațiile de criză.
Parteneriatele pentru Talente funcționează ca mecanisme de cooperare între Uniunea Europeană și statele partenere pentru a gestiona fluxurile migratorii prin metode legale. Acestea nu sunt vize de intrare, ci cadre prin care se stabilesc priorități de competențe, cum ar fi mecatronica în Maroc sau tehnologia informației în Egipt. Obiectivul general este transformarea dependenței umanitare într-o capacitate de auto-sustenabilitate prin integrare economică și profesională în țările gazdă sau prin mobilitate controlată.
