Agenția spațială a Rusiei, Roscosmos, a început dezvoltarea unui proiect de anvergură care vizează crearea unei unități de energie nucleară pe Lună. Obiectivul central al acestui demers este furnizarea de electricitate pentru viitoarea infrastructură de pe satelitul terestru, fiind descris de reprezentanții agenției drept fundația necesară pentru viitoarele baze lunare rusești. Proiectul, care implică și parteneriate internaționale, are ca termen de finalizare funcționalitatea unității în anul 2036.
Dezvoltarea reactorului implică un parteneriat strategic, fiind menționat un contract semnat cu Asociația de Cercetare și Producție Lavochkin. Detaliile tehnice ale acestui proiect au fost prezentate de directorul executiv al Rosatom, Alexey Likhachev, în luna aprilie. Se preconizează că noua unitate de energie trebuie să demonstreze o rezistență extremă la diverse condiții de mediu, inclusiv la sarcinile de lansare, la vid, la radiații și la șocul termic cauzat de nopțile lunare, unde temperaturile pot scădea până la −150°C.
Deși tehnologia de bază se bazează pe experiența anterioară cu radioizotopi, Rosatom a recunoscut limitările actuale ale acestui model. Energia generată nu va fi suficientă pentru procese industriale complexe, precum extragerea metalelor sau obținerea de oxigen și combustibil pentru rachete din gheață. Totuși, acest proiect este considerat un „prim pas”, cu promisiunea că o centrală nucleară lunară mult mai puternică, cu un ordin de mărime superior, va fi prezentată ulterior pentru a susține necesitățile de expansiune.
Pregătirea logistică pentru misiune a fost abordată de Dmitri Bakanov, șeful Roscosmos, care a susținut că vehiculele de lansare și infrastructura necesară pentru transportul stației sunt deja disponibile. Totuși, această afirmație a generat scepticism în rândul experților, precum Gheorghi Trișkin, care consideră că raportările sunt premature. Criticile vizează lipsa unor progrese vizibile și absența unor detalii concrete privind fabricarea miezului reactorului, în condițiile în care planificarea actuală se concentrează pe misiuni mici, fără echipaj.
Competiția pentru controlul energetic în spațiu este deja activă, având în vedere că NASA a prezentat în ianuarie 2024 un concept similar pentru un reactor nuclear de mici dimensiuni. Proiectele americane au beneficiat de teste anterioare, precum programul Kilopower, care a funcționat cu succes în Nevada până în 2018. În prezent, proiectul rusesc rămâne în mare parte la stadiul de concept teoretic, ilustrările disponibile fiind generate prin inteligență artificială, fără o formă fizică confirmată.
Explorarea spațiului și instalarea de infrastructură pe alte corpuri cereale reprezintă o provocare tehnologică majoră, având în vedere mediul ostil. În contextul cercetărilor astronomice recente, studiile despre suprafața Lunii includ și analiza fenomenelor geologice, precum apariția miilor de falii și a crăpăturilor care au fost explicate de cercetători prin diverse procese naturale ale satelitului.
