Analiștii și investitorii internaționali anticipează că prețul aurului ar putea atinge un nou maxim istoric în intervalul următoarelor 12–18 luni. După ce prețul a ajuns la aproximativ 5.500 de dolari pe uncie troy în ianuarie 2026, acesta a suferit o corecție semnificativă până la valoarea de 4.100 de dolari. Expertiza furnizată de Financial Times sugerează că metalul prețios are potențialul de a reveni într-o curbă ascendentă puternică.
Factorii care ar putea susține această creștere includ incertitudinile geopolitice, inflația, turbulențele de pe piețele financiare și scăderea prețurilor obligațiunilor guvernamentale. Investitorii caută active de refugiu pentru a se proteja de riscurile economice actuale. În acest sens, Goldman Sachs estimează că prețul aurului va ajunge la 4.900 de dolari pe uncie troy până la sfârșitul anului 2026, ceea ce reprezintă o creștere de aproximativ 800 de dolari față de nivelul actual.
Semnalele venite din Germania sunt esențiale pentru evoluția pieței, după declarațiile președintelui Bundesbank, Joachim Nagel, făcute la Sorrento, în Italia. Nagel a argumentat în favoarea diversificării activelor prin creșterea deținerilor de aur, subliniind riscurile de credit asociate obligațiunilor guvernamentale din cauza nivelurilor ridicate de îndatorare. Deși randamentele acestora au fost atractive, riscul de credit și factorii geopolitici impun o reconsiderare a modului în care sunt administrate rezervele băncilor centrale.
O eventuală schimbare de abordare la nivelul Bundesbank ar fi semnificativă, deoarece instituția nu a mai achiziționat aur de aproape 30 de ani. În perioada de după cel de-Al Doilea Război Mondial, banca a ales să nu cumpere aur chiar și atunci când dispunea de un excedent de dolari americani, menținând relația cu principalul său aliat transatlantic. Dacă băncile centrale din Europa de Vest s-ar alătura trendului de acumulare, prețurile ar putea crește rapid către un nou nivel ridicat.
Sondajul realizat de World Gold Council în rândul a 74 de bănci centrale indică faptul că 45% dintre instituții intenționează să își majoreze rezervele de aur în următoarele 12 luni. Aceasta este cea mai mare proporție de la lansarea sondajului în 2018, în timp ce o singură bancă centrală dorește să își reducă expunerea. Această tendință indică o transformare structurală a sistemului monetar global, prin care aurul începe să înlocuiască treptat obligațiunile guvernamentale în poziția de principal activ de rezervă.
Evoluția prețului aurului are loc într-un context de volatilitate economică globală, unde activele de refugiu sunt solicitate constant. Această dinamică de piață reflectă o revenire la rolul tradițional al metalului prețios, într-un moment în care sistemul monetar trece printr-o schimbare mai amplă decât cea de la suspendarea convertibilității dolarului în aur în 1971, decizia luată de Richard Nixon.
