Pentagonul a început implementarea unor măsuri de pregătire a bazelor militare de pe teritoriul SUA pentru a asigura funcționarea acestora fără sprijin extern. Această strategie este menită să protejeze infrastructura critică a țării în cazul unui război de amploare care ar putea compromite resursele naționale. Planul, identificat sub denumirea FORTRESS, vizează capacitatea de reziliență a punctelor strategice americane în condiții de conflict extins.
În cadrul programului FORTRESS, fiecare bază militară majoră de pe teritoriul american va trebui să poată opera complet autonom timp de 90 de zile. Această autonomie implică accesul independent la resurse esențiale precum electricitatea, apa, combustibilul și sistemele de comunicații. Sean Parnell, purtătorul de cuvânt al Pentagonului, a subliniat că dependența de infrastructura civilă municipală standard reprezintă un risc inacceptabil pentru apărarea națională a Statelor Unite.
O prioritate majoră în acest proces este securizarea energiei electrice, element fundamental pentru logistica militară, comunicații și liniile de asamblare. Pentru a evita întreruperile, planul prevede instalarea de reactoare nucleare portabile, sisteme de stocare a energiei bazate pe baterii la scară largă și micro-rețele. Aceste soluții tehnice vor permite menținerea funcționării structurilor de comandament chiar și în timpul unor întreruperi îndelungate ale alimentării cu energie din rețelele publice.
Departamentul Apărării pregătește, de asemenea, reorientarea fabricilor civile către producția de echipamente militare și crearea unor lanțuri de aprovizionare alternative. Sean Parnell a avertizat că un conflict global pe mai multe fronturi va duce inevitabil la întreruperea lanțurilor globale de aprovizionare. Din acest motiv, Pentagonul intenționează să asigure cel puțin două canale independente de producție sau aprovizionare pentru a reduce riscul de blocaj operațional.
O altă direcție a programului FORTRESS vizează rezistența sistemelor de comunicații, navigație și a infrastructurii spațiale la interferențe externe. Se pune accent pe capacitatea de funcționare în condiții de suprimare a semnalului GPS sau de perturbare a sateliților. Această schimbare de paradigmă abandonează concepția veche conform căreia protecția teritoriului era garantată de prezența celor două oceane, mutând accentul pe gestionarea unui conflict simultan pe multiple fronturi.
Această reorientare strategică vine într-un context în care SUA au publicat o nouă strategie de apărare națională. În acest document, Rusia este descrisă ca o „amenințare gestionabilă” pentru NATO, fiind menționat arsenalul său nuclear, considerat cel mai mare din lume. Documentul oficial subliniază necesitatea de a restabili stabilitatea strategică și de a preveni orice formă de escaladare neintenționată sau extindere a conflictelor existente.
