Contraofensiva ucraineană desfășurată în regiunea Donețk, cunoscută sub numele de Operațiunea Vivaldi, a reușit recuperarea a 277 de kilometri pătrați de teritoriu și a 16 localități. Această acțiune militară, concentrată pe sectorul Liman din nordul regiunii Donețk, a fost menită să consolideze controlul asupra unor zone esențiale pentru apărarea localităților din Donbas. Succesul operațiunii a demonstrat că unitățile de infanterie pot avansa pe un front saturat de drone, mine și artilerie, în ciuda riscurilor extrem de ridicate pentru soldați.
Misiunile de infiltrare au implicat grupuri de infanterie care au reușit să se deplaseze în spatele liniilor rusești pentru a izola trupele Moscovei. Tactica a vizat întreruperea aprovizionării și blocarea retragerii adversarului, folosind în același timp drone pentru a lovi pozițiile rusești înainte de orice avans. Comandantul de batalion Sergii Galcenko, cunoscut sub indicativul „Psycho”, a explicat că mișcarea continuă a soldaților a fost crucială pentru a preveni identificarea pozițiilor de către artileria și dronele rusești.
Traversarea terenului a reprezentat o provocare logistică și de supraviețuire majoră pentru militarii implicați în operațiune. Soldații au trebuit să parcurgă câmpuri minate dens și să traverseze râuri, folosind adesea trunchiuri de copaci pentru a improviza treceri după distrugerea podurilor de lemn. Minele antipersonale au reprezentat o amenințare constantă, fiind responsabile pentru aproximativ 80% dintre pierderile ucrainene raportate de comandantul batalionului. În satul Șandriholove, lupta pentru controlul localității a durat peste o lună, în ciuda suprafeței sale reduse.
Pentru a reduce expunerea infanteriei, comandanții au utilizat drone de atac la distanță medie pentru a lovi depozitele de muniție și instalațiile de combustibil rusești, chiar la 200 de kilometri de front. Dolina, reprezentant al Regimentului 21 Separat de Sisteme Fără Pilot „Kraken”, a indicat că aceste lovituri au afectat moralul trupelor ruse, lăsând artileria fără suficiente obuze. Pe lângă atacurile de la distanță, unitățile de la sol au folosit pături cu semnătură termică redusă pentru a facilita deplasările nocturne și a evita detectarea.
Echipele de infiltrare au lucrat în condiții de înaltă presiune, încercând să penetreze zonele de apărare subterane pregătite de rusi în subsolurile caselor distruse. În sectorul Șandriholove, unde existau aproximativ 50 de case, dronele FPV au fost o amenințare constantă, forțând soldații să se deplaseze în zigzag printre ruine. Un militar cunoscut sub indicativul „Marine” a relatat cum trei soldați au supraviețuit unui atac intens de drone, deși au suferit comoții cerebrale în urma unei explozii care a lovit o ușă închisă.
