Configurația conflictelor militare contemporane a suferit o schimbare profundă, trecând de la campanii rapide la războaie de uzură de lungă durată. În trecut, conflicte precum cel din Georgia din 2008 sau campania aeriană a NATO împotriva Iugoslaviei din 1999 s-au încheiat în câteva zile sau luni. În contrast, invazia rusă asupra Ucrainei, începută pe 24 februarie 2022, a intrat în al cincilea an de luptă, rămânând într-un impas tactic, în ciuda avantajelor numerice ale Rusiei.
Analistul John D Pappas susține că rezultatul conflictelor actuale depinde tot mai mult de capacitatea atacatorului de a izola rețelele de aprovizionare ale apărătorului. Această schimbare nu este cauzată de o singură tehnologie, ci de efectul combinat al supravegherii permanente, al dronelor ieftine, al inteligenței artificiale și al armelor de precizie. Orice forță aflată la suprafață este acum extrem de vulnerabilă, fiind ușor de reperat și lovită rapid de unitățile inamice.
Pentru a supraviețui, armatele au început să își mute comandamentele, logistica și forțele de lovire în tuneluri, buncăre și caverne. În Ucraina, frontul a devenit „transparent” din cauza dronelor, care domină o fâșie de câteva zeci de kilometri de o parte și de alta a liniei de contact. Această supraveghere continuă a creat o „zonă a morții”, unde manevra blindatelor este extrem de dificilă, iar orice concentrare de forțe este detectată imediat.
Generalul Bruno Baratz, comandantul Comandamentului pentru Luptă Viitoare al Armatei franceze, descrie situația actuală ca fiind un sistem de impas tactic, în care sistemele defensive sunt mai puternice decât cele ofensive. Pe linia frontului din Ucraina, care se întinde pe peste 1.100 de kilometri, dronele produc aproximativ 80% din victime. Soldații operează în grupuri mici, de câte doi-patru oameni, care stau ascunși sub pământ pentru a evita detectarea.
Logistica a devenit noua linie a frontului, deoarece supravegherea de precizie afectează acum și zona din spatele tranșeelor. Transportul hranei, a muniției și a medicamentelor se face tot mai des cu drone, în timp ce evacuarea rănilor încearcă să fie preluată de roboți tereștri. Dacă atacatorul nu poate sigila toate granițele pentru a tăia fluxul de provizii, sistemele subterane ale apărătorului pot rezista mult timp, transformând superioritatea numerică într-un avantaj inutil.
Evoluția războiului modern reflectă o tranziție de la manevrele de mare viteză la o „fizică a războiului” în care actorii mici pot amenința actori mari prin utilizarea tehnologiilor ieftine. Această tendință este amplificată de inteligența artificială, permițând grupurilor reduse să acționeze cu precizie mare și costuri minime. Strategiile de securitate națională trebuie acum să ia în calcul dacă superioritatea militară copleșitoare mai poate produce, în mod izolat, un deznodământ politic rapid.
