Rusia implementează o schimbare strategică majoră în campania sa de atacuri aeriene, trecând de la utilizarea dronelor cu reacție Shahed la un arsenal de rachete de croazieră noi. Printre acestea se numără racheta Filin, o armă de atac cu aripi care are capacități tehnice superioare modelelor utilizate anterior pe front. Această nouă amenințare a fost identificată de serviciul de informații militare al Ucrainei (GUR), care indică faptul că racheta reprezintă o evoluție periculoasă în arsenalul de atac rusesc.
Serhii Sternenko, care conduce o fundație majoră de strângere de fonduri pentru armata ucraineană, a subliniat pericolul iminent al acestei arme. Acesta a declarat că utilizarea în masă a acestui tip de rachetă este un scenariu care urmează să se materializeze foarte curând. Conform expertului, odată cu utilizarea extinsă a rachetei Filin, dronele cu reacție Shahed vor părea o problemă minoră în comparație cu capacitățile acestei noi platforme de atac.
Analistul Serhii „Flash” Beskrestnov explică faptul că racheta Filin oferă avantaje tactice semnificative, având o viteză mai mare și o capacitate de manevră superioară față de dronele actuale. Această armă poate transporta o încărcătură de 100 de kilograme și atinge o viteză de aproape 800 de kilometri pe oră, depășind performanțele dronei Geran-5, care ajunge la 595 de kilometri pe oră. De asemenea, Filin are o rază de acțiune de aproximativ 1.200 de kilometri și poate opera la altitudini de până la 6 kilometri.
Construcția rachetei Filin utilizează tehnologii moderne, fuzelajul fiind realizat din carbon și fibră de sticlă, cu piese produse prin imprimare 3D. Deși motorul este de producție rusească, GUR a identificat o prezență masivă a componentelor străine în sistemele de control. Lista include 35 de componente din Statele Unite, 22 din China și alte 13 piese provenite din Japonia, Elveția, Taiwan și Țările de Jos, utilizate în sistemul de navigație și controlul zborului.
Strategia rusă se bazează pe reducerea costurilor prin integrarea tehnologiilor comerciale în producția de armament. Un exemplu similar este racheta Banderol, care costă aproximativ 150.000 de dolari pe unitate, fiind doar o șaisprezecime din prețul unei rachete tradiționale H-101. Această abordare de a utiliza arme ieftine urmărește tactica de „suprasaturare cu rachete”, menită să epuizeze sistemele de apărare antiaeriană prin volumul mare de ținte care lovesc simultan zonele vizate.
Evoluția acestor tehnologii de atac aerian reflectă o tendință de dezvoltare a complexului militar-industrial rus către arme de croazieră cu costuri reduse. Această direcție strategică pune presiune pe capacitățile de interceptare ale Ucrainei, forțând decidenții militari să caute noi contramăsuri. Utilizarea componentelor civile și a proceselor de fabricație rapidă, precum imprimarea 3D, permite Rusia să mențină un ritm de producție ridicat pentru a susține atacurile asupra infrastructurii și forțelor ucrainene.
