Negocierile internaționale menite să combată poluarea cu plastic, care au fost reluate după o perioadă de blocaj din 2022, se confruntă cu obstacole semnificative. Deși diplomatul chilian Julio Cordano, care prezidează discuțiile, a indicat faptul că un acord ar putea fi finalizat în luna martie, perspectivele unui document ambițios rămân incerte. Tensiunile actuale derivă din lipsa de consens privind impunerea unor restricții ferme asupra volumelor de producție și utilizare a materialelor plastice la nivel global.
Conflictul de interese este alimentat de industria petrochimică, plasticul devenind o piață critică pentru sectorul hidrocarburilor pe măsură ce transporturile se electrifică. Companii precum ExxonMobil, Saudi Aramco, Borealis, Dow și LyondellBasell au interese directe în acest domeniu, alături de grupuri din agroindustrie și lanțuri de distribuție. Organizația Țărilor Exportatoare de Petrol (OPEC) a susținut în luna mai o abordare care să permită statelor libertatea de a decide singure dacă limitează producția sau utilizarea unor aditivi specifici.
Blocul de opoziție împotriva limitărilor de producție este format din Statele Unite conduse de Donald Trump, Rusia, China și monarhiile petroliere din Golf. Aceste entități se opun categoric restricțiilor, în timp ce susținătorii unui tratat strict consideră reducerea cantităților produse ca fiind esențială pentru protejarea mediului și a sănătății umane. Organizația Surfrider avertizează că un compromis care lasă deciziile exclusiv la latitudinea statelor nu va putea răspunde real problemei poluării.
Un exemplu al tensiunilor dintre obiectivele climatice și interesele industriale este proiectul companiei britanice Ineos din Belgia, prevăzut pentru a doua jumătate a anului 2027. Această instalație de cracare a etilenei va produce materii prime pentru fabricarea pungilor și sticlelor de plastic. Deși prezentat ca având emisii reduse, ClientEarth avertizează că acest proiect ar putea consolida, pentru decenii, producția de materii prime destinate plasticului de unică folosință, contrazicând obiectivele de reducere a poluării.
În cadrul discuțiilor informale de la sfârșitul lunii septembrie, aproximativ 70 de țări emergente, conduse de Mexic, au declarat că nu doresc un tratat bazat pe cel mai mic numitor comun. Această poziție este raportată de ONG-ul Center for International Environmental Law (CIEL). În acest context, organizația Environmental Investigation Agency (EIA) a subliniat că statele care doresc să reducă poluarea pot implementa măsuri de protecție chiar și fără un acord internațional obligatoriu.
Situația este agravată de prognozele alarmante care indică faptul că producția mondială de plastic ar putea să se tripleze până în anul 2060. Dacă Uniunea Europeană, Canada și numeroase țări din Africa și America Latină ar decide să reducă producția și consumul, volumul global ar putea fi cu 16% până la 18% mai mic în 2040 față de tendințele actuale. Această evoluție depinde direct de capacitatea de negociere a comunității internaționale.
