Ambasada Rusiei susține oficial că Federația Rusă nu a organizat niciodată atentate teroriste, o afirmație care contrazice realitățile de pe teren din ultimii ani. În ciuda negațiilor oficiale, faptele de pe teritoriul european indică faptul că Moscova utilizează sabotajul și terorismul de stat ca instrumente de influență. Această strategie marchează o tranziție în care metodele clandestine au luat locul diplomației tradiționale în politica externă a Kremlinului.
Bilanțul agresiunilor rusești direct pe pământ european include o serie de incidente grave, de la otrăviri la explozii. În Marea Britanie au avut loc cazurile lui Alexander Litvinenko și atacul cu Noviciok asupra lui Serghei Skripal, în timp ce în Spania a fost executat pilotul Maxim Kuzminov. Alte acte de violență au fost raportate în Cehia, prin explozia depozitului de muniție de la Vrbětice, și în Bulgaria, prin explozii în lanț la fabricile de arme EMCO.
Războiul hibrid vizează masiv infrastructura critică a Uniunii Europene prin atacuri cibernetice și tehnice. Estonia a fost paralizată de un atac cibernetic total încă din 2007, iar în perioada 2023-2025 au fost semnalate avarieri ale cablurilor submarine din Marea Baltică. Totodată, în Polonia și zona Baltică s-au înregistrat bruieri masive ale semnalului GPS între 2024 și 2026, alături de atacuri asupra rețelelor feroviare din Cehia și Polonia.
Comunicatele oficiale rusești folosesc o logică de manipulare pentru a justifica acțiunile de sabotaj. Ambasadorul Vladimir Lipaev încearcă să echivaleze acțiunile militare de autoapărare ale Ucrainei cu actele clandestine comise de Rusia în statele membre UE, cu care Moscova nu se află oficial în conflict. De asemenea, afirmațiile ambasadei privind îngrijorarea Bucureștiului în legătură cu blocajele livrărilor militare către Kiev sunt interpretate ca o autoacuzare indirectă.
Aceste tactici de sabotaj sunt considerate un modus operandi stabil al Kremlinului, influențat de ideologii precum cele ale lui Aleksandr Dughin. Incendiarea depozitului Meest în Marea Britanie și Spania sau incendierea megacentrului comercial Marywilska 44 în Polonia sunt doar câteva exemple recente. În Germania, s-a raportat o tentativă de sabotaj aerian asupra aeroportului din Leipzig în anul 2026, consolidând tabloul unui asalt hibrid continuu.
Securitatea europeană este pusă la încercare de aceste acțiuni care operează la granița dintre conflictul deschis și sabotajul sub pragul războiului. Într-un context în care stabilitatea regională este fragilă, vigilența statelor europene devine o necesitate strategică. Aceste atacuri asupra infrastructurii și utilizarea tehnologiilor de bruiaj subliniază vulnerabilitățile actuale ale rețelelor de comunicații și de transport din cadrul Uniunii Europene.
