Guvernul italian, sub conducerea Giorgiei Meloni, a inclus în proiectul de buget transmis parlamentului o propunere fiscală majoră care vizează persoanele cu venituri foarte mari. Începând cu anul 2027, Italia intenționează să aplice o taxă de 26% asupra câștigurilor nerealizate pentru cetățenii care decid să își schimbe rezidența fiscală și să părăsească țara. Această măsură este direcționată în mod specific către indivizii care dețin active financiare cu o valoare de cel puțin 800.000 de euro.
Noua taxă propusă de administrația Meloni se va aplica profiturilor acumulate prin creșterea valorii activelor, chiar dacă aceste active nu au fost încă vândute sau lichidate. Pentru ca această impozitare să fie aplicată, persoana respectivă trebuie să fi avut rezidența fiscală în Italia timp de cel puțin șase dintre ultimii zece ani anteriori momentului plecării. Guvernul justifică această decizie prin dorința de a acționa împotriva celor descriși drept „super-bogați”, încercând să colecteze venituri din patrimoniul acestora.
Proiectul de buget prevede însă și anumite mecanisme de atenuare pentru a nu penaliza definitiv proprietarii de active. În cazul în care activele financiare nu sunt lichidate pentru o perioadă de mai mulți ani după ce persoana s-a mutat din Italia, există posibilitatea de a solicita rambursarea impozitului achitat. Această clauză este menționată ca o modalitate de a echilibra presiunea fiscală asupra celor care își păstrează investițiile în țară, în ciuda schimbării domiciliului.
Consultanții financiari și avocații specializați în administrarea averilor au reacționat cu îngrijorări în urma anunțului, avertizând că Italia ar putea pierde rezidenții bogați. Experții subliniază că această schimbare va reduce atractivitatea țării pentru milionari, miliardari și profesioniști cu venituri ridicate. Charlie Sosna, responsabil pentru administrarea averilor private și fiscalitate în cadrul firmei Mishcon de Reya, a declarat că această schimbare este semnificativă și va genera nemulțumiri printre clienții care locuiesc deja în Italia.
Implementarea unor astfel de taxe pe capitalul nerealizat reprezintă o provocare pentru stabilitatea fluxurilor de capital într-un stat european. Deciziile fiscale care vizează mobilitatea persoanelor cu active mari pot influența direct capacitatea unui stat de a atrage investiții și de a menține o bază de contribuabili cu venituri ridicate. În contextul european, competiția fiscală între statele membre rămâne un factor critic pentru managementul patrimoniilor internaționale.
În cadrul economiilor europene, deciziile de politică fiscală sunt adesea analizate în raport cu tendințele de mobilitate a capitalului. În perioada recentă, sectorul financiar a fost marcat de diverse mișcări strategice, precum planurile Raiffeisen Bank de a lansa un fond de private equity pentru companii care vizează extinderea internațională sau investițiile companiilor de bunuri de larg consum în tehnologia AI.
