O serie de proteste masive și tensiuni politice crescute în principalele capitale europene pun sub semnul întrebării stabilitatea Uniunii Europene, conform unei analize publicate de The Guardian. Politologa olandeză Catherine De Vries avertizează că nemulțumirea cetățenilor față de guvernele naționale pune la încercare însăși existența blocului european. Fenomenele de instabilitate sunt vizibile de la Paris, unde sute de mii de francezi au manifestat, până în Italia, unde sindicatele au convocat o grevă generală pentru data de 30 octombrie.
În Franța, manifestările de sâmbătă au dus la ciocniri cu gaze lacrimogene și artificii, rezultând în aproximativ o mie de rețineri efectuate de autorități. În Italia, mișcarea sindicală este organizată sub sloganul „Jos armele, sus salariile”, reflectând furia populației. Această neliniște este comună și în Madrid, unde problemele legate de costul vieții, stagnerarea salariilor și lipsa locuințelor accesibile alimentează furia cetățenilor, care consideră că guvernele nu răspund așteptărilor lor.
Consecințele politice ale acestor crizi sociale încep să se materializeze prin alegeri anticipate și schimbări în structura parlamentară. În Spania, Pedro Sánchez a convocat alegeri pentru 29 noiembrie, după ce partidele PP, Vox și Junts au respins decretele sale privind locuințele. În Franța, alegerile prezidențiale sunt programate pentru aprilie, în timp ce Polonia și Italia, alături de alte state mici, vor organiza voturi până la finalul anului 2027, într-un context de incertitudine politică majoră.
O bătălie strategică crucială este reprezentată de bugetul UE pentru perioada 2028-2034, care se ridică la aproape 2.000 de miliarde de euro. Deși există un consens privind nevoia de securitate și competitivitate, divergențele apar în privința finanțării acestor obiective. Franța propune noi taxe la nivel european, o măsură care întâmpină opoziția altor state membre. Emmanuel Macron a solicitat liderilor un acord până la Crăciun, avertizând că din ianuarie spațiul politic se va închide.
Pe plan ideologic, Marine Le Pen propune o transformare a Uniunii într-o „Europă a națiunilor”, fără a solicita un referendum de tip Brexit. Programul ei vizează reducerea contribuției Franței la bugetul comunitar și limitarea capacității de decizie a blocului european. În acest context, cancelarul german Friedrich Merz a recunoscut că pozițiile statelor membre rămân foarte îndepărtate. Miza finală este suveranitatea efectivă asupra unor domenii precum energia, comerțul, migrația sau apărarea.
Uniunea Europeană reprezintă o piață de 450 de milioane de oameni și o economie de aproape 19.000 de miliarde de euro, fiind a treia putere economică globală după SUA și China. Deși a trecut prin crize precum Brexit sau pandemia, structura sa a supraviețuit datorită proceselor de compromis. Totuși, deciziile lente și compromisurile chinuite sunt adesea criticate de către grupările eurosceptice care doresc o schimbare radicală a modului de guvernare.
