Institute for European Environmental Policy (IEEP) recomandă Uniunii Europene adoptarea unei strategii dedicate coordonării politicilor comerciale, industriale și climatice. Scopul principal este reducerea emisiilor de carbon generate în afara teritoriului european, dar care sunt rezultatul consumului din interiorul UE. Studiul, publicat de Eline Blot la 29 octombrie 2026, propune stabilirea unui obiectiv comun și implementarea unui sistem de monitorizare a rezultatelor, utilizând instrumentele deja existente în arsenalul instituțional european.
Analiza subliniază o discrepanță semnificativă între emisiile teritoriale și amprenta de consum, aceasta din urmă fiind cu 21% mai mare. Se estimează că circa 1,4 miliarde de tone de CO₂ echivalent sunt generate în afara UE pentru a susține cererea europeană. Datele provin din Traded Emissions Tracker, un instrument dezvoltat de European Climate Foundation și Matière, care acoperă perioada 2010–2023. Aceste cifre nu reprezintă măsurători recente din octombrie 2026, ci oferă o bază pentru evaluarea amprentei de consum.
Strategia propusă de IEEP nu vizează înlocuirea instrumentelor actuale, ci evaluarea contribuției lor colective. Mecanismul de ajustare a carbonului la frontieră (CBAM), regulamentul privind produsele asociate defrișărilor (EUDR) și cadrul de proiectare ecologică (ESPR) acționează asupra unor părți diferite ale amprentei. IEEP sugerează că aceste reguli, alături de acordurile comerciale și parteneriatele existente, trebuie să fie integrate pentru a acoperi lacunele de monitorizare și pentru a sprijini producția cu emisii reduse în țările furnizoare.
Studiul de caz analizează trei relații comerciale distincte pentru a ilustra complexitatea emisiilor importate. În India, emisiile asociate consumului UE au fost de 66,37 milioane de tone în 2023, provenind în principal din electricitate și prelucrarea metalelor. Indonezia a generat 21,43 milioane de tone, în timp ce Brazilia a înregistrat 29,31 milioane de tone, majoritatea fiind legate de culturi agricole și creșterea animalelor. Aceste exemple demonstrează că măsurile de cooperare tehnologică și investițiile pot fi mai eficiente decât simpla aplicare a tarifelor industriale.
Componentele strategiei recomandate includ recunoașterea unui obiectiv european pentru emisiile importate și crearea unui cadru de monitorizare. IEEP nu solicită stabilirea unui procent obligatoriu de reducere imediată, ci pune accent pe identificarea priorităților și a suprapunerilor prin indicatori sectoriali. O cerere mai previzibilă pentru produse cu emisii reduse ar putea sprijini investițiile în producție curată și ar putea îmbunătăți reziliența lanțurilor de aprovizionare strategice, oferind un argument economic pentru adoptarea acestui nou cadru de lucru.
Politica climatică a Uniunii Europene se concentrează tradițional pe inventarele teritoriale, care înregistrează emisiile eliberate în atmosferă în cadrul statelor membre. Totuși, abordarea bazată pe consum este esențială pentru a înțelege impactul real al importurilor. Această perspectivă permite monitorizarea emisiilor asociate cererii finale, incluzând atât produsele, cât și serviciile cumpărate în UE, oferind o imagine completă asupra amprentei de carbon a blocului european.
