Până la 12.000 de cetățeni nord-coreeni sunt utilizați ca forță de muncă în cadrul unei fabrici de drone din Elabuga, situată în Republica Tatarstan. Raportul realizat de Centrul pentru Studii Strategice și Internaționale (CSIS) și Institutul George W. Bush evidențiază o situație dramatică, marcată de abuzuri grave ale drepturilor omului și de trafic de persoane. Această colaborare industrială permite Phenianului să obțină cunoștințe practice esențiale despre sisteme avansate de armament utilizate în conflictele moderne.
Regimul de la Phenian extrage profit financiar masiv din această activitate, reținând până la 90% din salariile muncitorilor trimiși în Rusia. Autorii analizei descriu acest mecanism ca fiind definiția muncii forțate, prin care statul controlează libertatea de mișcare a cetățenilor și colectează majoritatea veniturilor acestora. Song Young-Chae, cercetător și activist pentru drepturile omului din Seul, afirmă că Phenianul practică efectiv sclavia propriilor cetățeni pentru profit, menționând că astfel de exploatări sunt prezente și în alte zone, precum taberele forestiere sau teritoriile ocupate.
Producția de vehicule aeriene fără pilot (UAV) de la uzina din Elabuga depinde de un lanț complex de furnizori internaționali. În timp ce Moscova dispune de peste 5.500 de drone pe lună pentru războiul din Ucraina, China furnizează componente critice, precum baterii, electronice interne, motoare și sisteme de navigație. Iranul contribuie prin furnizarea dronelor Shahed, care permit Rusiei să producă variante modernizate autohtone, cunoscute sub numele de Geran, consolidând astfel capacitățile militare ale acestui bloc de state.
Acest model de cooperare reprezintă o încălcare directă a Rezoluției 2397 a Consiliului de Securitate al ONU, adoptată în decembrie 2017. Rezoluția obligă toate statele membre să repatrieze muncitorii nord-coreeni în termen de doi ani, o măsură pe care Rusia și Coreea de Nord o ignoră în mod sistematic. Dan Pinkston, expert în relații internaționale, avertizează că regimul de sancțiuni al ONU este practic mort, deoarece membrii permanenți ai Consiliului de Securitate, precum Rusia și China, subminează ordinea internațională bazată pe statul de drept.
Pentru a contracara aceste practici, raportul recomandă Departamentului de Stat al SUA să colaboreze cu alte națiuni pentru a destructura rețelele de trafic de persoane și pentru a sancționa persoanele responsabile. De asemenea, se solicită ONU să deschidă o investigație multilaterală asupra complexului industrial de la Elabuga pentru a documenta abuzurile. Autorii propun, de asemenea, exercitarea de presiuni asupra companiilor străine, inclusiv europene și americane, care operează în zona economică specială Elabuga, încurajându-le să își înceteze activitatea în regiune.
Situația de la Elabuga reflectă o schimbare strategică în modul în care statele autoritare colaborează pentru a evita restricțiile internaționale. Prin utilizarea unor rețele de furnizori de componente cu dublă utilizare și prin exploatarea forței de muncă, aceste regimuri reușesc să mențină capacitățile de producție militară. Această evoluție tehnologică și logistică are implicații directe asupra securității regionale, forțând aliații să își adapteze sistemele defensive la noile capacități de armament dezvoltate prin această cooperare.
