Rusia a început utilizarea unor rachete de croazieră de tip low-cost, care reprezintă o nouă evoluție a amenințărilor aeriene constante. Aceste dispozitive sunt substanțial mai ieftine decât rachetele de croazieră tradiționale de gamă superioară, dar sunt și mai puternice decât dronele cu rază lungă de acțiune folosite anterior pentru atacuri de saturație. Această strategie permite Kremlinului să utilizeze un instrument rentabil, produs în serie, pentru a distruge infrastructura critică și a copleși apărarea aeriană.
Tranziția către aceste rachete a început cu modelul Geran-3, care a înlocuit motorul cu piston cu un turboreactor JT80 produs de producătorul chinez Telefly. Recent, Rusia a valorificat acest succes prin introducerea rachetelor Geran-4, Geran-5 și S-8000 Banderol. Conform analizei realizate de Fabian Hoffmann, rachetele de croazieră ieftine ocupă un nou punct optim pe scara cost-capacitate, ceea ce face ca prețul lor mai ridicat față de dronele simple să fie justificat de eficiența obținută.
Pentru a intercepta aceste amenințări, apărarea aeriană trebuie să poată răspunde la viteza lor sporită. O soluție este utilizarea unor drone interceptoare propulsate cu reacție, o metodă prin care Ucraina a obținut deja succes folosind mini-rachete de croazieră Bars reutilizate. Totuși, există o problemă majoră legată de lipsa motoarelor cu reacție, deoarece prea puțini furnizori din Europa și Statele Unite pot satisface cererea tot mai mare venită din partea Occidentului.
Alte opțiuni tehnice pentru combaterea acestor rachete includ sistemele bazate pe arme de foc, precum Gepard sau Skynex, și capacitățile de apărare antirachetă de înaltă performanță, cum sunt IRIS-T SLS/SLM sau NASAMS. Totuși, aceste sisteme sunt fie indisponibile în numere suficiente pentru a acoperi amenințarea, fie sunt extrem de ineficiente din punct de vedere al costurilor. Această asimetrie economică pune sub presiune capacitățile de apărare aeriană în contextul atacurilor rusești.
Analiza publicată de Centrul de Analiză a Politicii Europene (CEPA) avertizează că aceste rachete nu reprezintă o provocare doar pentru Ucraina. Într-o eventuală confruntare directă cu Rusia, statele europene NATO ar putea fi la fel de prost pregătite. Fabian Hoffmann subliniază că, deși capacitățile de atac ale Rusiei sunt în continuă evoluție, statele NATO ar putea fi chiar mai vulnerabile decât Ucraina, deoarece nu dețin experiența tehnică și operațională acumulată de ucraineni de-a lungul anilor de război.
Evoluția tehnologiei de atac rusești are loc într-un context în care Rusia manifestă intenția de a relua negocierile trilaterale cu Washingtonul și Kievul la jumătatea lunii noiembrie. Această dinamică a capacităților de atac la distanță, care se dezvoltă constant, modifică echilibrul securității regionale și impune o reevaluare a sistemelor de apărare aeriană ale aliaților europeni.
