Capitalele europene examinează noi modalități de a acționa colectiv în fața actelor de agresiune ale Rusiei care nu ating pragul unui atac armat. Discuțiile vizează crearea unor mecanisme de descurajare împotriva războiului hibrid purtat de Moscova, în condițiile în care unele state consideră că sistemele actuale sunt insuficiente. Obiectivul principal este stabilirea unor răspunsuri coordonate pentru a contracara campania de destabilizare care afectează securitatea regională.
Miniștrii apărării din UE se reunesc la Bruxelles pentru a analiza propunerea Comisiei Europene privind un nou Protocol de Securitate de Urgență. Acest instrument ar putea fi activat atunci când statele membre sunt lovite de atacuri hibride, oferind un cadru de coordonare eficientă. Andrius Kubilius, comisarul european pentru apărare, a subliniat necesitatea unei strategii de apărare hibridă, afirmând că nivelul durerii provocate de răspunsul european ar trebui să fie similar cu cel al amenințărilor primite.
Noul mecanism propus ar putea semăna cu consultările declanșate în baza Articolului 4 din cadrul NATO, utilizat atunci când un aliat consideră că securitatea sa este amenințată. Totuși, diplomații europeni au raportat o confuzie privind amploarea acestui protocol și au exprimat reticențe legate de posibila suprapunere a proceselor decizionale. Există temeri că un astfel de mecanism ar putea concura cu structurile NATO, îngreunând reacția rapidă în situații de criză.
Țările europene au raportat o serie de incidente atribuite Moscovei, de la atacuri cibernetice la încercări de atac cu drone înarmate asupra aeroportului Leipzig/Halle. Lista actelor de sabotaj include și aruncarea în aer a unei linii feroviare în Polonia, precum și incendierea unor depozite și fabrici. Deși aceste evenimente au generat indignare la nivelul continentului, până în prezent nu a existat un răspuns colectiv clar și unitar din partea comunității internaționale.
Andrius Kubilius a declarat că analiza mijloacelor de care trebuie să fie pregătiți este esențială pentru viitorul securității europene. El a menționat că, deși răspunsul nu trebuie să utilizeze neapărat aceleași mijloace cu cele ale agresorului, impactul acțiunilor de represalii trebuie să fie comparabil cu durerea provocată de atacurile hibride. Această abordare vizează transformarea reacțiilor punctuale în strategii de descurajare pe termen lung.
În cadrul NATO, Articolul 4 a fost invocat de nouă ori în istorie, inclusiv de două ori în cursul anului trecut, pentru a gestiona situații de tensiune. Această procedură permite consultări între aliați înainte de a ajunge la aplicarea Articolului 5, care reglementează apărarea colectivă în cazul unui atac armat. Diferența dintre aceste două niveluri de alertă rămâne un punct critic în gestionarea conflictelor sub pragul militar convențional.
