Centrul politic al Europei traversează o perioadă de instabilitate profundă, fiind marcat de dificultățile partidelor tradiționale de centru-stânga și centru-dreapta în marile economii ale continentului. Fenomenul este alimentat de o creștere economică scăzută, inflație ridicată și o datorie publică considerabilă, elemente care generează nemulțumire în rândul cetățenilor. Această situație favorizează ascensiunea partidelor populiste de extremă dreaptă și extremă stângă, care reușesc să capteze voturile celor care se simt marginalizați de sistemul actual.
În Franța, revoltele masive care au început prin proteste împotriva subfinanțării școlilor reflectă o percepție de eșec a democrației liberale. Partide precum Rassemblement National, condus de Marine Le Pen, domină sondajele pentru președinție, în timp ce La France Insoumise, sub conducerea lui Jean-Luc Mélenchon, ocupă locul al doilea. Această polarizare indică faptul că electoratul vede tot mai puține alternative reale în ofertele partidelor de centru, care sunt percepute ca fiind conduse de o elită educată, deconectată de nevoile clasei muncitoare și ale tinerilor.
Germania prezintă un scenariu similar de fragmentare, unde partidele de centru, numite „Volksparteien”, își pierd treptat influența în fața mișcărilor radicale. AfD de la extremă dreaptă conduce sondajele cu aproximativ 28%, depășind Uniunea Creștin-Democrată care se situează la 19,8%. Social-democrații au un sprijin de doar 13,1%, fiind în urma Verzilor. Această situație pune în dificultate formarea unor coaliții guvernamentale coerente, deoarece partidele principale sunt blocate în acorduri marcate de certuri și percepute ca fiind incapabile să asigure securitatea și creșterea.
Analizele indică faptul că ascensiunea politicii culturale impuse de sus în jos a contribuit la alienarea alegătorilor tradiționali. Elitele intelectuale au preluat controlul asupra partidelor de stânga, ignorând preocupările clasei muncitoare, care se simte amenințată de globalizare și automatizare. În Germania, deplasarea către centru a fost criticată pentru că a pierdut alegătorii conservatori, în timp ce în Franța, violențele urbane pot întări argumentele Marinei Le Pen privind lipsa de ordine publică și problemele legate de imigrație.
Contextul electoral european este marcat de o scădere dramatică a încrederii în democrație, conform datelor Pew Research Center. În Franța, 69% din populație este nemulțumită de funcționarea democrației, cifră egală cu cea din Statele Unite, în timp ce în Spania procentul este de 68%, iar în Italia de 62%. Polonia înregistrează 47%. Această scădere a optimismului politic precedă alegeri cruciale în Spania, Franța, Italia și Polonia, unde partidele extremiste pot schimba radical echilibrul puterii și funcționarea instituțiilor parlamentare.
Viitorul stabilității continentale depinde de capacitatea partidelor de centru de a recâștiga încrederea prin politici de prosperitate comună. Daron Acemoglu subliniază că reconstrucția liberalismului trebuie să pună clasa muncitoare în centru, concentrându-se pe crearea de locuri de muncă și creșterea salariilor. Dacă nu se vor face schimbări structurale, Europa se poate îndrepta către o perioadă de guverne fragmentate, unde partidele mici de extremă dreaptă vor putea ține coalițiile principale ostatici, afectând integrarea europeană și securitatea regională.
