Logistica globală traversează o perioadă de reevaluare a rutelor de tranzit între Asia și Europa, punând accent pe Coridorul Mijlociu Transcaspic. Această rută, anterior considerată o opțiune secundară, este transformată de marile companii într-un pilon de siguranță în contextul actual de blocaje geopolitice. Expertul Sean Fang, de la Way-Way International Logistics, subliniază că o rută nu trebuie să înlocuiască traseele majore pentru a fi strategică, ci este suficient să ofere alternative viabile atunci când rutele principale devin prea riscante sau lente.
Un raport de evaluare realizat de gigantul japonez Mitsubishi Corporation Logistics confirmă această schimbare de paradigmă, analizând Coridorul Mijlociu ca o soluție de tip Business Continuity Plan (BCP). Această abordare vine ca răspuns la riscurile care afectează simultan calea ferată Transsiberiană, din cauza sancțiunilor și a contextului din Rusia, precum și rutele maritime tradiționale. Companiile caută astfel să evite vulnerabilitățile de la nivelul Canalului Suez și ale zonei Mării Roșie, care pun în pericol fluxurile comerciale.
Din punct de vedere operațional, Coridorul Mijlociu implică un lanț multimodal complex, format din patru segmente principale. Procesul începe cu segmentul feroviar de la centrele de producție din China până în Kazahstan, urmat de segmentul maritim prin traversarea Mării Caspice cu nave de tip roro sau ferry. Ulterior, marfa urmează segmentul feroviar prin Azerbaidjan și Georgia, pentru a finaliza traseul prin segmentul terestru sau feroviar prin Turcia către rețelele europene. Această fragmentare aduce provocări logistice, dar oferă o valoare strategică unică.
Europarlamentarul Cristian Terheș a subliniat importanța acestei rute pentru România, menționând că interconectivitatea cu Orientul Mijlociu, Caucazul de Sud și Asia Centrală ar putea genera venituri de zeci de miliarde de euro anual. Acesta a observat că interesul Occidentului se orientează spre aceste zone datorită resurselor de minerale și energiei ieftine. Cristian Terheș a menționat că industria de tehnologie are nevoie de energie pentru funcționarea serverelor, oferind exemplul investițiilor masive ale firmei Nvidia în Armenia.
Pe lângă avantajele economice, Coridorul Mijlociu funcționează ca o alternativă la Coridorul de Nord, care depinde de Rusia, și la coridoarele navale maritime. Acestea din urmă sunt afectate de conflicte, precum situația din Yemen care implică rebelii houthi. Cristian Terheș a indicat faptul că blocajele în strâmtoarea Ormuz și strâmtoarea Bab el-Mandeb fac necesară existența unor rute care să ocolească aceste puncte de presiune geopolitică extremă.
Evoluția acestor coridoare de transport reflectă o schimbare în arhitectura securității globale, unde diversificarea rutelor devine o necesitate de supraviețuire economică. În timp ce rutele tradiționale sunt supuse riscurilor de conflict sau sancțiuni, noile conexiuni multimodale oferă stabilitate. Această tranziție de la rutele de rezervă la rute strategice marchează o nouă etapă în relațiile comerciale dintre Asia și Europa.
