Istoricul și cercetătorul Johan Norberg analizează mecanismele economice din Ungaria, subliniind modul în care liderii de dreapta, precum Viktor Orban, pot utiliza reducerea taxelor și a reglementărilor pentru a favoriza anumite grupuri de interese. Conform analizei sale, aceste politici sunt adesea însoțite de acordarea de privilegii speciale pentru aliați și de crearea de bariere pentru actorii economici care nu dețin relații politice directe. Acest proces transformă mediul de afaceri într-unul în care succesul este condiționat de proximitatea față de puterea de stat.
Norberg argumentează că slăbirea statului de drept și oferirea unui tratament preferențial partizanilor nu generează un mediu economic sănătos, ci produce piețe modelate politic. Deși acest sistem poate aduce avantaje pe termen scurt unor entități, el reprezintă un model extrem de riscant pentru liderii de companii. Aceștia riscă să devină ostatici ai unor politicieni imprevizibili, care își pot prioritiza propriile agende politice în detrimentul stabilității economice pe termen lung, afectând astfel prevedibilitatea pieței.
Analistul a identificat similitudini între intervențiile lui Trump în economia SUA și ceea ce el numește „economia de partid unic a lui Orban”. Norberg subliniază că, deși liderii de companii se tem să ia atitudini publice, ei trebuie să gestioneze riscul politic de a se alinia prea strâns cu un guvern. O aliniere excesivă poate deveni o vulnerabilitate majoră atunci când administrația aflată la putere își pierde controlul sau este înlocuită prin procese electorale.
Exemple concrete de companii cu sediul la Budapesta care au legături cu partidul Fidesz sunt 4iG, activă în sectoarele telecomunicații, IT, apărare și industrie spațială, și conglomeratul Opus Global, implicat în construcții și producția de echipamente de încălzire. Performanța acestora reflectă riscurile menționate: acțiunile 4iG au scăzut cu peste 60% de la începutul anului, în condiții în care indicele general al Bursei din Ungaria era în creștere. Această prăbușire a avut loc pe măsură ce perspectivele electorale ale lui Orban s-au deteriorat după pierderea alegerilor din aprilie.
În ceea ce privește viitorul țării, Norberg transmite un mesaj de prudență chiar și pentru cei care au câștigat teren politic. În ciuda victoriei lui Peter Magyar, cercetătorul consideră că procesul de redemocratizare a Ungariei va rămâne unul dificil. Această perspectivă sugerează că structurile de putere și mecanismele economice instaurate sub administrația actuală nu pot fi eliminate sau reformate rapid prin simpla schimbare a liderilor.
Contextul politic și economic al regiunii este marcat de o tranziție către noi modele de finanțare și guvernanță. În timp ce Ungaria se confruntă cu riscurile unei economii controlate politic, alte state din regiune, precum România, utilizează instrumente precum programul SAFE. Acesta reprezintă un program de împrumuturi luate în numele UE, cu o dobândă de 2-3% și maturități de până la 45 de ani, oferind o alternativă de finanțare pe termen lung față de alte mecanisme de sprijin.
